Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un vin care se apropie de o aniversare interesantă, de zece anișori, și, după cum era de așteptat, se deschide cu un mix de fructe negre și condimente uscate, punctat de un pic de dulceață zaharisită . Dulceața dispare repede, lăsând loc de prune uscate, cireșe negre și tabac. Gustul este proaspăt și exploziv inițial (se domolește după avalanșa din atac), mai complex decât te-ai aștepta de la un Montepulciano d'Abruzzo, cu cireșe pietroase, spre maraschino, belșug de fructe negre de pădure, senzații de cacao și condimente calde (cuișoare, scorțișoară). Frumos, echilibrat, cu un corp suplu și final mediu, un pic spre lung. E un vin la vremea lui, bun de băut și în următorii 2 ani.
Un vin care, la aproape opt ani, abia începe să dea semne de vin matur, cu vagi accente cărămizii în meniscul altfel rubiniu-violaceu. Adică tânăr... Fructele, ce-i drept, încep să se simtă mai degrabă confiate sau un pic uscate, cu note sesizabile de gemuri, dar cu destule note proaspete pentru vârsta lui. Gustul este ofertant și echilibrat la orice temperatură, cu cireșe, vișine și fructe roșii de pădure, un pic de cacao, taninuri bine integrate, aciditate care se resimte un pic mai târziu, dar este prezentă și vivace, iar finalul este lung și plăcut. Îl văd perfect alături de o prăjitură pufoasă de casă cu cireșe, la un final de prânz, dar și seara, cu un prieten, pe îndelete, când e nevoie, cel mai probabil, de o a doua sticlă...
O cava “fun”, cum sunt de obicei cavele. Potrivita si de weekend, si de obliterat stresul dupa o zi de munca. Bine racita, pare cumva mai aproape de piersici un pic necoapte, cu un aer tonic, de vin de gastronomie (si, vai!, ce ar merge niste tapas alaturi!), dar revine dupa 9-10 grade spre tonuri calde de cirese timpurii, cu accente florale si chiar senzatii dulcege. Un vin excelent de stropit primele zile in care iesi din casa fara tricou.
Un vin proaspăt și vesel, la prima vedere, elegant și frumos rotunjit după ce trece de 11-12 grade. Arome dominate de fructe de livadă – mere verzi dulci, pere, o urmă de caise, care anunță corpul destul de rotund, ajutat de 13% alcool (perfect integrat, totuși), cu vagi senzații dulcege, bine echilibrate de notele citrice și minerale din final. Final lung și plăcut, dominat de fruct – dacă plănuiți ceva pui sau pești mai grași pentru grătarul de 1 mai, nu trebuie ratat!
Noble 5, revăzut după ceva vreme, mi-a născut o tonă de întrebări, prea multe de înșiruit aici, o parte legate de cum ne schimbă înaintarea în vârstă, alta de prejudecăți. Stephen Donnelly, oenologul englez format inițial în SUA, de înclinație modernă, oricum o iei, cinci soiuri roșii și Dealu Mare - toate ar fi însemnat un supervin extractiv și musculos. Cel puțin așa îmi imaginam. M-am întâlnit, de fapt, cu un Pinot noir condimentat de alte soiuri. Un vin suplu și subtil, dominat de notele de Pinot - pământ și ciuperci - echilibrate de toate celelalte patru soiuri cu arome fructe negre, roșii, picanterii de piper și boia. Curgător, prietenos și cu ceva surprize ascunse în mânecă pentru următorii 2-3 ani. Dar și de băut cu încredere acum.
Un vin care are tot ce iubești la Primitivo și, cumva, și tot ceea ce ține publicul connaisseur departe de acest gen de vin, de parcă fericirea pe care o produce senzația dulceagă ar veni la pachet cu o obligație să te simți vinovat. Dacă și asta e o plăcere vinovată, „îmi cer scuze la doamnele sinapse”. Simplu, direct, impetuos ca orice tânăr, subțire-tras-prin-inel, dar puternic ca un campion de cățărare liberă (știți genul, „uscați” care câștigă la skanderbeg), plin de fructe roșii și negre, cu ceva accente de piper și cuțioare, urmate de un final în care se simt acele urme dulcege despre care spuneam. Finalul este doar în aparență mediu ca lungime, pentru că după o aparentă dispariție de pe palat, revine și persistă încă multă vreme. O bucurie și, dacă vreți să vă prefaceți în continuare că nu vă plac decât vinurile ultra-seci, puneți-l aproape de o pastramă mai iute și, gata!, nu se mai simt nici zaharurile reziduale care, între noi fie vorba, nici nu sunt așa de multe.
Un Chardonnay atipic, cu notele florale în prim plan, inițial, dublate un pic mai târziu de cele de fruct, totul bine punctat de accente minerale de cremene și măciulii de chibrit proaspăt aprinse. Dacă n-aș fi citit eticheta, aș fi jurat că s-a rătăcit și ceva Sauvignon blanc prin pahar... În gust, se schimbă balanța în favoarea fructelor, care domină – măr, corcodușe galbene, caise (bine coapte sau chiar confiate), parcă și o urmă de pepene galben mieros. Notele florale se pun în horă, învelind centrul fructat, iar accentele minerale devin mult mai discrete decât resimțite olfactiv. Echilibrat, curgător, plăcut, intens, dar nu deranjant de intens, per total un vin de băut din și pentru plăcere.
Un vin strălucitor, cu o culoare seducătoare – nu roșul profund și greu al Chateaunef-urilor, ci mai deschis un pic, fără a ajunge la nuanțe de Pinot. Debut elegant, de fructe negre și condimente lemnoase (cuișoare, scorțișoară), deschis rapid spre cireșe dulci, dude negre, mure și coacăze. Suplu, cu niște senzații dulci care se joacă lepșa cu accentele tonice și resturile încă active de taninuri fine, într-o livadă plină de toate fructele negre și roșii posibile. Un vin vesel, ba chiar amuzat, curgător și prietenos, din genul care mai cere o sticlă, poate chiar două, depinde câtă lume se adună în jurul ei.
În facultate am realizat că cel mai greu nu este să scrii despre autori care nu-ți plac, care te lasă rece, sau la care întrevezi fracturile de logică sau de emoție. Mult mai greu este să scrii despre cei care-ți plac, care te-au convins, carte după carte, că ai nevoie de ei, de vorbele lor, de influența lor, fie ea anarhistă sau liniștitoare. Prince Matei este unul dintre vinurile datorita cărora scriu despre vin. Cred că este suficient spus, nu intru în alte detalii. Recolta 2018, așa cum vă așteptați de la orice vin născut de vii vechi, este un vin care abia flirtează cu maturitatea, care încearcă să convingă lumea că a ieșit din adolescență. Dacă sunteți dintre cei care caută „palierul optim de consum”, cu siguranță a urcat aproape până acolo, desi nu pot garanta că nu mai are un an-doi de surprize pregătite. Gemurile și dulcețurile de la primul contact dispar rapid și lasă loc de fructe proaspete, suculente, cu nuanțe de fum și caramel / ciocolată cu lapte. În gust pare mai matur, până la impactul acidității de vin proaspăt. Postgustul are, la rândul lui, loc să mai crească. E de gustat și de apreciat, clar, mai ales lângă un cotlet de vită, dar este și de tezaurizat câțiva ani buni și de observat în timp, măcar la fiecare 6 luni.
Roșu-rubiniu, intens și profund, cu arome intense de fum și condimente, gem de căpșuni și dulceață de zmeură, prune și fructe roșii. Corp bine rotunjit, cu gust la fel de intens, plin de fruct – cireșe dulci în prim plan, dublate de piper negru, paprika și fructe de pădure. Aciditate vie și sprintenă, care echilibrează bine senzațiile dulcege din final. Per total, un vin tânăr și plin de viață, bun de așezat lângă o carne mai picantă sau de încercat într-o seară cu prietenii, într-o cabană din munți (e mai bine să fie răcoare...).
Un vin tânăr și proaspăt, chiar dacă nu e din recolta anului trecut. Arome interesante de fructe bine coapte – ananas, citrice dulci, învelite în note florale – tei, flori de portocal, flori uscate și un pic de condiment. Suplu, delicat, elegant – dar nu in sensul rău, distanțat și complicat, ci mai degrabă „bine îmbrăcat cu buget redus”. Aciditate vioaie, postgust mediu, dominat de senzații de fruct. De cerut a doua sticlă, clar.
Sauvignon blanc de Venezia Giulia, recunosc, e ceva nou pentru mine – nu va mai zic povestile cu legile care protejeaza „tezaurul inestimabil” de soiuri locale si nationale al Italiei, care s-a mai schimbat la fata in ultimele decenii, de cand cu succesul supertoscanelor. Iar vinul este si mai surprinzator, cu aromele intr-o joaca incantatoare intre notele clasice si cele moderne. Are prospetime, dar si profunzime, de la soc la ananas si papaya, cu ceva ierburi care nu aveau voie sa lipseasca, flori albe si fructe coapte. De la gust ma asteptam sa nu se ridice la nivelul „nasului”, dar, din nou, o surpriza placuta. Destul de complex, bine echilbrat de finalul tonic, care ii mentine tonul vesel intr-o zona de aristocrat tafnos, care muustaceste pe ascuns. Gustat, placut, mai vreau!