Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un vin strălucitor, cu o culoare seducătoare – nu roșul profund și greu al Chateaunef-urilor, ci mai deschis un pic, fără a ajunge la nuanțe de Pinot. Debut elegant, de fructe negre și condimente lemnoase (cuișoare, scorțișoară), deschis rapid spre cireșe dulci, dude negre, mure și coacăze. Suplu, cu niște senzații dulci care se joacă lepșa cu accentele tonice și resturile încă active de taninuri fine, într-o livadă plină de toate fructele negre și roșii posibile. Un vin vesel, ba chiar amuzat, curgător și prietenos, din genul care mai cere o sticlă, poate chiar două, depinde câtă lume se adună în jurul ei.
În facultate am realizat că cel mai greu nu este să scrii despre autori care nu-ți plac, care te lasă rece, sau la care întrevezi fracturile de logică sau de emoție. Mult mai greu este să scrii despre cei care-ți plac, care te-au convins, carte după carte, că ai nevoie de ei, de vorbele lor, de influența lor, fie ea anarhistă sau liniștitoare. Prince Matei este unul dintre vinurile datorita cărora scriu despre vin. Cred că este suficient spus, nu intru în alte detalii. Recolta 2018, așa cum vă așteptați de la orice vin născut de vii vechi, este un vin care abia flirtează cu maturitatea, care încearcă să convingă lumea că a ieșit din adolescență. Dacă sunteți dintre cei care caută „palierul optim de consum”, cu siguranță a urcat aproape până acolo, desi nu pot garanta că nu mai are un an-doi de surprize pregătite. Gemurile și dulcețurile de la primul contact dispar rapid și lasă loc de fructe proaspete, suculente, cu nuanțe de fum și caramel / ciocolată cu lapte. În gust pare mai matur, până la impactul acidității de vin proaspăt. Postgustul are, la rândul lui, loc să mai crească. E de gustat și de apreciat, clar, mai ales lângă un cotlet de vită, dar este și de tezaurizat câțiva ani buni și de observat în timp, măcar la fiecare 6 luni.
Roșu-rubiniu, intens și profund, cu arome intense de fum și condimente, gem de căpșuni și dulceață de zmeură, prune și fructe roșii. Corp bine rotunjit, cu gust la fel de intens, plin de fruct – cireșe dulci în prim plan, dublate de piper negru, paprika și fructe de pădure. Aciditate vie și sprintenă, care echilibrează bine senzațiile dulcege din final. Per total, un vin tânăr și plin de viață, bun de așezat lângă o carne mai picantă sau de încercat într-o seară cu prietenii, într-o cabană din munți (e mai bine să fie răcoare...).
Dacă nu ar scrie pe gâtul sticlei că este 100% Pinot Gris, nu m-aș gțndi la soiul ăsta vreodată, în vecii vecilor, într-o degustare în orb. Așa cum notele de iasomie și soc de pe etichetă mi se par atât de „de fundal” față de frăguțele și căpșunile necoapte pe care le simt eu, încât mă gândesc că oi fi fost lovit de vreun Covid mai selectiv cu notele florale... Dar asta nu înseamnă că vinul nu e fain – doar să nu vă speriați dacă nu regăsiți propriile impresii pe etichetă. Vinul chiar este fain – relaxat, vesel, relativ ușurel, chiar și la cele 13 procente de alcool, frumos echilibrat și cu niște note de final choar intrigante, semn că macerarea lungă pe pielițe (chiar foarte lungă, dacă ne luăm după culoare) chiar este un procedeu demn de mai multă atenție, mai ales pentru vinuri non-orange.
Un vin tânăr și proaspăt, chiar dacă nu e din recolta anului trecut. Arome interesante de fructe bine coapte – ananas, citrice dulci, învelite în note florale – tei, flori de portocal, flori uscate și un pic de condiment. Suplu, delicat, elegant – dar nu in sensul rău, distanțat și complicat, ci mai degrabă „bine îmbrăcat cu buget redus”. Aciditate vioaie, postgust mediu, dominat de senzații de fruct. De cerut a doua sticlă, clar.
Negrul de Drăgășani, în scurta sa istorie, s-a lansat ca având accente rustice, după care și-a cucerit publicul cu interpretări tot mai elegante, aproape intelectuale. Varianta de față este un pic mai departe de zona rustică, dar păstrează ceva din curățenia inocentă a soiului – un vin de încredere, versatil, bun în toate circumstanțele care cer un vin roșu, de la grătare și ceaune, până la seri la gura sobei. Arome inițial mai închise, de mure și coacăze, urmate de un pic de marmeladă și gem de căpșuni, cu urme de sâmburi de caise și cafea. Perfect pentru vremea de afară, pentru paharul de vin de când ajungi acasă, de cină sau de împărțit cu partenerul / partenera la un film – nu neapărat de artă.
Negrul de Drăgășani, în scurta sa istorie, s-a lansat ca având accente rustice, după care și-a cucerit publicul cu interpretări tot mai elegante, aproape intelectuale. Varianta de față este un pic mai departe de zona rustică, dar păstrează ceva din curățenia inocentă a soiului – un vin de încredere, versatil, bun în toate circumstanțele care cer un vin roșu, de la grătare și ceaune, până la seri la gura sobei. Arome inițial mai închise, de mure și coacăze, urmate de un pic de marmeladă și gem de căpșuni, cu urme de sâmburi de caise și cafea. Perfect pentru vremea de afară, pentru paharul de vin de când ajungi acasă, de cină sau de împărțit cu partenerul / partenera la un film – nu neapărat de artă.
Mi-ar fi greu, ca deținător de două crame în colțuri opuse ale aceleiași regiuni, să nu fac și un vin care să scoată ce e mai bun din fiecare vie lucrată. Și mă bucur să văd un vin superpremium, cum este Prince Soare, renunțând la DOC și IG în favoarea denumirii de „vin varietal”, așa cum și supertoscanele s-au lansat pe piață ca vin de masă, la un preț peste toate DOCG-urile, cu scopul de a-i oferi clientului cel mai bun vin posibil. Mi-e greu să compar Prince Soare cu Soare sau cu Prince Mircea sau cu vreo ediție limitată de la Vinarte, pentru că fiecare vin are personalitatea lui. Și acesta are vreo două (Stârmina și Bolovanu), dacă nu chiar mai multe, în funcție de momentul când îl degustați. Dar, pe șleau, este un vin de încredere, rotund, cu taninuri fine, încă vag sesizabile (merge să mai stea o vreme în sticlă), plin de fruct, cu influența lemnului de stejar bine moderată, cu toată căldura și rotunjimea Merlotului bine echilibrate de picanteriile și suplețea Cabernetului. Postgustul mai are loc să evolueze, dar este deja suficient de lung cât să satisfacă iubitorii de vin bun. De revenit, de studiat în timp, de gustat și singur, și cu mai mulți oameni.
Un vin in stilul care a consacrat Puglia in urma cu ceva vreme – intens, plin de note de fructe in dulceața si gemuri, accente de piper si ierburi aromatice, ba chiar si o urma de rom. In gust, se dovedeste ceva mai suplu decât te-ai astepta, cu un alcool puternic, dar cald si destul de bine integrat, un rest de zahar prezent, dar destul de discret. Cirese rosii si negre, fructe de padure de toate felurile, condimente calde, taninuri fine si bine integrate, o aciditate vesela si tânara, totul cu un final suculent, usor dulceag si dominat de fruct. Un vin perfect de sezon!
Un vin intens, cald și prietenos, bun ca insotitor in zile mai racoroase. Arome intense de mure, coacăze, prune (si zemoase, si uscate), cu accente de ciocolata cu lapte, dulceata de cirese amare, fum si condiment. Gustul este inca tanar, cu taninurile fine, dar inca usor reactive, dominat de fruct, cu alcoolul bine integrat, si cu un final mediu-lung placut, cu senzatii calde si dulcege in care se amesteca accente de cacao, cirese, fructe de padure si cuisoare. De gustat acum, sau de pastrat 3-4 ani.
Înțeleg, de pe la terți, că este vorba despre o Cava semnată de un consorțiu întreg. Ca la alte spumante, asta e uneori bine, alteori... mai puțin. De data asta este bine. Spre foarte bine. Adică este un spumant cu de toate – ceva picanterie, dar mai în zona vegetală, de wasabi / ghimbir / ridiche neagră, fruct din plin (mere verzi, pere coapte, gutui), cu ceva urme de frunze uscate, care se estompează în finalul lung, mai degrabă fructat. Descrierea nu-i face cinste vinului. Este un tip de bule pe care nu l-aș refuza nici de-ar veni zi de zi, mai ales la „midweek break”-ul de miercuri. Da, asta e, ați ratat una dintre sutele de zile de miercuri care vă așteaptă, dar se poate rezolva – luați două sticle (sau mai multe), una pentru micul dejun de sâmbătă și alta... Vă hotărâți voi, după ce o gustați pe prima.
Syrah-ul Nachbil a fost unul dintre primele vinuri roşii impresionante din nordul ţării, într-o vreme în care viticultura din zonă părea sortită uitării. Exemplarul de faţă este un pic contradictoriu, cu atribute mature, dar şi cu explozii de tinereţe. Întunecat, picant, uşor timid şi retras la început, cu o aciditate de zile mari (care îl recomandă şi pentru gastronomie), îşi deschide gustul spre multe fructe roşii (cireşe, vişine, căpşune, zmeură), cu accente de pământ reavăn, piper şi frunze de tutun. Final mediu spre lung, care va creşte, cu siguranţă, pe măsură ce învechiţi acest vin. De gustat acum şi de studiat în următorii 10 ani.