Radu Rizea
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Radu Rizea
-
BARRIQUELLO SYRAH 2022-Impresario
Roșu-rubiniu, intens și profund, cu arome intense de fum și condimente, gem de căpșuni și dulceață de zmeură, prune și fructe roșii. Corp bine rotunjit, cu gust la fel de intens, plin de fruct – cireșe dulci în prim plan, dublate de piper negru, paprika și fructe de pădure. Aciditate vie și sprintenă, care echilibrează bine senzațiile dulcege din final. Per total, un vin tânăr și plin de viață, bun de așezat lângă o carne mai picantă sau de încercat într-o seară cu prietenii, într-o cabană din munți (e mai bine să fie răcoare...).
-
IL DOGE GAVI 2023-Broglia
Un vin tânăr și proaspăt, chiar dacă nu e din recolta anului trecut. Arome interesante de fructe bine coapte – ananas, citrice dulci, învelite în note florale – tei, flori de portocal, flori uscate și un pic de condiment. Suplu, delicat, elegant – dar nu in sensul rău, distanțat și complicat, ci mai degrabă „bine îmbrăcat cu buget redus”. Aciditate vioaie, postgust mediu, dominat de senzații de fruct. De cerut a doua sticlă, clar.
-
ATTEMS SAUVIGNON BLANC 2023-Frescobaldi
Sauvignon blanc de Venezia Giulia, recunosc, e ceva nou pentru mine – nu va mai zic povestile cu legile care protejeaza „tezaurul inestimabil” de soiuri locale si nationale al Italiei, care s-a mai schimbat la fata in ultimele decenii, de cand cu succesul supertoscanelor. Iar vinul este si mai surprinzator, cu aromele intr-o joaca incantatoare intre notele clasice si cele moderne. Are prospetime, dar si profunzime, de la soc la ananas si papaya, cu ceva ierburi care nu aveau voie sa lipseasca, flori albe si fructe coapte. De la gust ma asteptam sa nu se ridice la nivelul „nasului”, dar, din nou, o surpriza placuta. Destul de complex, bine echilbrat de finalul tonic, care ii mentine tonul vesel intr-o zona de aristocrat tafnos, care muustaceste pe ascuns. Gustat, placut, mai vreau!
-
PRINCE MIRCEA NEGRU DE DRĂGĂȘANI 2022-Vinarte
Negrul de Drăgășani, în scurta sa istorie, s-a lansat ca având accente rustice, după care și-a cucerit publicul cu interpretări tot mai elegante, aproape intelectuale. Varianta de față este un pic mai departe de zona rustică, dar păstrează ceva din curățenia inocentă a soiului – un vin de încredere, versatil, bun în toate circumstanțele care cer un vin roșu, de la grătare și ceaune, până la seri la gura sobei. Arome inițial mai închise, de mure și coacăze, urmate de un pic de marmeladă și gem de căpșuni, cu urme de sâmburi de caise și cafea. Perfect pentru vremea de afară, pentru paharul de vin de când ajungi acasă, de cină sau de împărțit cu partenerul / partenera la un film – nu neapărat de artă.
-
PRINCE MIRCEA NEGRU DE DRĂGĂȘANI 2023-Vinarte
Negrul de Drăgășani, în scurta sa istorie, s-a lansat ca având accente rustice, după care și-a cucerit publicul cu interpretări tot mai elegante, aproape intelectuale. Varianta de față este un pic mai departe de zona rustică, dar păstrează ceva din curățenia inocentă a soiului – un vin de încredere, versatil, bun în toate circumstanțele care cer un vin roșu, de la grătare și ceaune, până la seri la gura sobei. Arome inițial mai închise, de mure și coacăze, urmate de un pic de marmeladă și gem de căpșuni, cu urme de sâmburi de caise și cafea. Perfect pentru vremea de afară, pentru paharul de vin de când ajungi acasă, de cină sau de împărțit cu partenerul / partenera la un film – nu neapărat de artă.
-
PRINCE SOARE 2017-Vinarte
Mi-ar fi greu, ca deținător de două crame în colțuri opuse ale aceleiași regiuni, să nu fac și un vin care să scoată ce e mai bun din fiecare vie lucrată. Și mă bucur să văd un vin superpremium, cum este Prince Soare, renunțând la DOC și IG în favoarea denumirii de „vin varietal”, așa cum și supertoscanele s-au lansat pe piață ca vin de masă, la un preț peste toate DOCG-urile, cu scopul de a-i oferi clientului cel mai bun vin posibil. Mi-e greu să compar Prince Soare cu Soare sau cu Prince Mircea sau cu vreo ediție limitată de la Vinarte, pentru că fiecare vin are personalitatea lui. Și acesta are vreo două (Stârmina și Bolovanu), dacă nu chiar mai multe, în funcție de momentul când îl degustați. Dar, pe șleau, este un vin de încredere, rotund, cu taninuri fine, încă vag sesizabile (merge să mai stea o vreme în sticlă), plin de fruct, cu influența lemnului de stejar bine moderată, cu toată căldura și rotunjimea Merlotului bine echilibrate de picanteriile și suplețea Cabernetului. Postgustul mai are loc să evolueze, dar este deja suficient de lung cât să satisfacă iubitorii de vin bun. De revenit, de studiat în timp, de gustat și singur, și cu mai mulți oameni.
-
CAPO ZAFFERANO ROSSO APPASSIMENTO PUGLIA 2024-Capo Zafferano
Un vin in stilul care a consacrat Puglia in urma cu ceva vreme – intens, plin de note de fructe in dulceața si gemuri, accente de piper si ierburi aromatice, ba chiar si o urma de rom. In gust, se dovedeste ceva mai suplu decât te-ai astepta, cu un alcool puternic, dar cald si destul de bine integrat, un rest de zahar prezent, dar destul de discret. Cirese rosii si negre, fructe de padure de toate felurile, condimente calde, taninuri fine si bine integrate, o aciditate vesela si tânara, totul cu un final suculent, usor dulceag si dominat de fruct. Un vin perfect de sezon!
-
QUATTRONOTTI NEGROAMARO APPASSIMENTO PUGLIA 2024-Montemajor
Un vin intens, cald și prietenos, bun ca insotitor in zile mai racoroase. Arome intense de mure, coacăze, prune (si zemoase, si uscate), cu accente de ciocolata cu lapte, dulceata de cirese amare, fum si condiment. Gustul este inca tanar, cu taninurile fine, dar inca usor reactive, dominat de fruct, cu alcoolul bine integrat, si cu un final mediu-lung placut, cu senzatii calde si dulcege in care se amesteca accente de cacao, cirese, fructe de padure si cuisoare. De gustat acum, sau de pastrat 3-4 ani.
-
CAVA CASTEL D'OR IMPERIAL BRUT RESERVA-Castell D'or
Înțeleg, de pe la terți, că este vorba despre o Cava semnată de un consorțiu întreg. Ca la alte spumante, asta e uneori bine, alteori... mai puțin. De data asta este bine. Spre foarte bine. Adică este un spumant cu de toate – ceva picanterie, dar mai în zona vegetală, de wasabi / ghimbir / ridiche neagră, fruct din plin (mere verzi, pere coapte, gutui), cu ceva urme de frunze uscate, care se estompează în finalul lung, mai degrabă fructat. Descrierea nu-i face cinste vinului. Este un tip de bule pe care nu l-aș refuza nici de-ar veni zi de zi, mai ales la „midweek break”-ul de miercuri. Da, asta e, ați ratat una dintre sutele de zile de miercuri care vă așteaptă, dar se poate rezolva – luați două sticle (sau mai multe), una pentru micul dejun de sâmbătă și alta... Vă hotărâți voi, după ce o gustați pe prima.
-
PAPIAS PRIMITIVO DI MANDURIA 2023-Montedidio
Încă o confirmare, dacă mai era nevoie, a faptului că Sudul Italiei a cam renunțat la gemuri și dulcețuri și s-a reorientat către vinuri dominate de fruct. Vinul de față, produs de oenologul Mario Ercolino, fiul proprietarilor Feudi San Gregorio (nume greu între vinurile italiene), într-o podgorie relativ nouă, de doar zece ani, este dominat de accente de prune și fructe roșii bine, dar nu supra-coapte, cu un strop de condimente, cât să-i stea bine. În total, un vin bine gestionat și condus, cu un alcool de 14,5 bine integrat, care doar dă niște senzații calde în finalul postgustului destul de complex și de elegant.
-
LE ANFORE 2024-Masso Antico
Personal, sticla acesta mi-a tras toate semnalele de alarma posibile de dinainte sa o deschid (sticla fancy, dop de ceara, 98 de puncte Maroni si bio, pe deasupra), dar si la deschidere, cu dopul de polimer care imita pluta (si care poate fi, ce-i drept, mai scump decat pluta...). Am descoperit cateva note de fruct care au amutit imediat, asa ca am ales (gratie noului tratament antihipertensiv) calmul si rabdarea in locul descalificarii... Si a / am meritat cateva minute, de relaxare si anticipare, mai ales ca vinul era prea rece pentru un Salento crescut in fiebinteala. Note profunde, de gemuri uscate, pamant bogat, dar uscat, frunze uscate, care cresc incet spre fructe negre mai mici (afine si coacaze, dar mai pricajite), gem de capsuni si dulceata de zmeura. Totul contrazis de un gust exploziv si suculent, complex si aproape alambicat, cu un atac simultan de ceai negru si de fructe proaspete, cu accente de cola amestecate cu senzatii dulci (fie de la zaharurile reziduale, fie de la alcoolul maricel), care se ordoneaza abia spre finalul care se mai linisteste nitel, pe masura ce trece timpul, dominat de fructe proaspete si nuante prajite de paine, alune, seminte si boabe de cacao. Un vin mult peste pretul cerut, care poate sa intrige, sa provoace conversatii, de apreciat macar pentru haosul sau intern, original si imprevizibil.
-
ARAGOSTA BRUT-Cantina Santa Maria La Palma
Langustina sau homar fara clesti, ce-o fi si aragosta asta in italiana - ca azi n-am nici una, nici alta – dar e clar ca Aragosta este un spumant care cere de mancare. Nu prin alcool, care este bine moderat (11,5%), ci prin aciditatea supervivace, care face orice bautor de bere sau spritz sa isi reevalueze valorile. Vinul e mai mult decat placut, e viu, mai corpolent decat media spumantelor si cumva greu de plasat gastronomic. Adica ar merge bine si la un peste mai grasut (crap maricel, de balta), si la niste pui de balta cu sos hollandaise, si la chestii de carne alba fripte doar un pic, pe gratar. Nu cred ca sunt singurul caruia al doilea pahar i-a facut foame...