Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un vin aparent sobru, care pornește din nuanțe mai întunecate, de fructe negre și pământ de pădure cu ceva ciocolată neagră (mai ales când e rece), pentru a se deschide rapid spre cireșe de compot, zmeură supracoaptă, rom, vanilie, ardei capia și chiar vrej de tomate. Nasul intrigant este rapid domolit de gustul dominat de departe de fructe roșii și negre, mai ales cireșe bine coapte și vișine pârguite, într-un ansamblu prietenos ca o gazdă bună și un pic locvace, cu aciditate veselă, taninuri fine și perfect integrate, care duc spre un final ușor picant, cu un strop de ciocolată cu lapte și spumă de latte. Excelent acum, de revăzut și care mai are câțiva ani buni în rezervă, pentru învechire.
Înțeleg, de pe la terți, că este vorba despre o Cava semnată de un consorțiu întreg. Ca la alte spumante, asta e uneori bine, alteori... mai puțin. De data asta este bine. Spre foarte bine. Adică este un spumant cu de toate – ceva picanterie, dar mai în zona vegetală, de wasabi / ghimbir / ridiche neagră, fruct din plin (mere verzi, pere coapte, gutui), cu ceva urme de frunze uscate, care se estompează în finalul lung, mai degrabă fructat. Descrierea nu-i face cinste vinului. Este un tip de bule pe care nu l-aș refuza nici de-ar veni zi de zi, mai ales la „midweek break”-ul de miercuri. Da, asta e, ați ratat una dintre sutele de zile de miercuri care vă așteaptă, dar se poate rezolva – luați două sticle (sau mai multe), una pentru micul dejun de sâmbătă și alta... Vă hotărâți voi, după ce o gustați pe prima.
Un Chablis delicios, proaspăt și destul de rotund în același timp. Note intense de citrice bine coapte (portocală, lămâie, lime) și caise confiate, cu accente pământoase și un iz vag picant. Se așează frumos pe palat, inițial răcoritor, apoi virează spre fructele coapte, cu un final mediu spre lung. Extrem de armonios, echilibrat, bine de complimentat cu niște creveți în unt sau sushi.
Galben-pai, stralucitor, cu inflexiuni aurii. Arome intense de fructe (piersici aproape coapte, mere verzi, pere), cu accente de iasomie si flori uscate. Gust proaspat și frumos rotunjit, cu o aciditate exuberanta, dar bine integrata, fruct intens, invelit in note citrice si un final interminabil. Frumos si de unul singur, si la masa, alaturi de mancaruri cu sos alb sau chiar un creier macelaresc.
Un Sauvignon blanc de toata isprava, care aminteste doar vag de intensitatea violenta a SB-urilor de Lume Noua de acum 15 ani si mai bine. Nu ma intelegeti gresit, este inca intens, dar mai cu moderatie si echilibru - un nas in care se intalnesc si celebrele pisici, si ceva flori albe si flori uscate, dar si un fruct destul de copios, spre caise / piersici inca necoapte, totul cu o vaga aluzie minerala. Gustul bine rotunjit, cu mere dulci, piersici zemoase și caprifoi, o aciditate sprintena si un final curat, floral, vag dulceag, ca o miere de salcam foarte diluata. Bun si de racorit, si de veselit cu prietenii.
Syrah-ul Nachbil a fost unul dintre primele vinuri roşii impresionante din nordul ţării, într-o vreme în care viticultura din zonă părea sortită uitării. Exemplarul de faţă este un pic contradictoriu, cu atribute mature, dar şi cu explozii de tinereţe. Întunecat, picant, uşor timid şi retras la început, cu o aciditate de zile mari (care îl recomandă şi pentru gastronomie), îşi deschide gustul spre multe fructe roşii (cireşe, vişine, căpşune, zmeură), cu accente de pământ reavăn, piper şi frunze de tutun. Final mediu spre lung, care va creşte, cu siguranţă, pe măsură ce învechiţi acest vin. De gustat acum şi de studiat în următorii 10 ani.
Încă o confirmare, dacă mai era nevoie, a faptului că Sudul Italiei a cam renunțat la gemuri și dulcețuri și s-a reorientat către vinuri dominate de fruct. Vinul de față, produs de oenologul Mario Ercolino, fiul proprietarilor Feudi San Gregorio (nume greu între vinurile italiene), într-o podgorie relativ nouă, de doar zece ani, este dominat de accente de prune și fructe roșii bine, dar nu supra-coapte, cu un strop de condimente, cât să-i stea bine. În total, un vin bine gestionat și condus, cu un alcool de 14,5 bine integrat, care doar dă niște senzații calde în finalul postgustului destul de complex și de elegant.
Personal, sticla acesta mi-a tras toate semnalele de alarma posibile de dinainte sa o deschid (sticla fancy, dop de ceara, 98 de puncte Maroni si bio, pe deasupra), dar si la deschidere, cu dopul de polimer care imita pluta (si care poate fi, ce-i drept, mai scump decat pluta...). Am descoperit cateva note de fruct care au amutit imediat, asa ca am ales (gratie noului tratament antihipertensiv) calmul si rabdarea in locul descalificarii... Si a / am meritat cateva minute, de relaxare si anticipare, mai ales ca vinul era prea rece pentru un Salento crescut in fiebinteala. Note profunde, de gemuri uscate, pamant bogat, dar uscat, frunze uscate, care cresc incet spre fructe negre mai mici (afine si coacaze, dar mai pricajite), gem de capsuni si dulceata de zmeura. Totul contrazis de un gust exploziv si suculent, complex si aproape alambicat, cu un atac simultan de ceai negru si de fructe proaspete, cu accente de cola amestecate cu senzatii dulci (fie de la zaharurile reziduale, fie de la alcoolul maricel), care se ordoneaza abia spre finalul care se mai linisteste nitel, pe masura ce trece timpul, dominat de fructe proaspete si nuante prajite de paine, alune, seminte si boabe de cacao. Un vin mult peste pretul cerut, care poate sa intrige, sa provoace conversatii, de apreciat macar pentru haosul sau intern, original si imprevizibil.
Langustina sau homar fara clesti, ce-o fi si aragosta asta in italiana - ca azi n-am nici una, nici alta – dar e clar ca Aragosta este un spumant care cere de mancare. Nu prin alcool, care este bine moderat (11,5%), ci prin aciditatea supervivace, care face orice bautor de bere sau spritz sa isi reevalueze valorile. Vinul e mai mult decat placut, e viu, mai corpolent decat media spumantelor si cumva greu de plasat gastronomic. Adica ar merge bine si la un peste mai grasut (crap maricel, de balta), si la niste pui de balta cu sos hollandaise, si la chestii de carne alba fripte doar un pic, pe gratar. Nu cred ca sunt singurul caruia al doilea pahar i-a facut foame...
Un rosu american asa cum va asteptati – plin de forta, corpolent, extractiv, mai putin gemos decat ar spune cei cinci ani trecuti de la nastere, cu multe fructe rosii si negre (mure, dude, prune uscate, capsuni si cirese negre), bine invelite intr-un strat consistent de fum, lemn, tabac si ceva piele. Per total, nu e chiar un vin de vara dar, sa fim sinceri, abia asteptam cu totii sa ne ascundem intr-un loc umbrit si racoros, unde sa ne bucuram de o halca serioase de carne. Iar acesta este vinul potrivit pentru asa ceva.
Un vin pentru iubitorii de vin, as spune. Sau pentru aceia care stiu sa isi puna departe cateva minute pentru propria placere, pe care, eventual, sa nu o imparta cu nimeni. Nu este chiar un vin “de meditatie”, dar este unul cald si imbietor, rotund, complex, expresiv. Imbraca elegant papilele, are note bine structurate de fructe rosii, fructe negre, condimente, cacao, lemn etc., dar, mai mult de atat, are fluenta, coerenta si echilibru. De studiat si evolutia din anii urmatori!
Unele lucruri sunt nascute sa bucure si atat. Exista acea fractiune de secunda in care interactioneaza cu "receptorul", dupa care dispar, lasand in urma doar o o dara de inexplicabila placere. Vinul de astazi este, in ciuda prospetimii, un asemenea exemplar - izbucneste in arome de fructe negre de padure (coacaze, mure), trece la note mai serioase, de smochine uscate, mieji de sambure de caisa, ceva gemuri si dulceturi, pentru a se odihni in final intr-o zona de spuma de cafea. Suculent, integrat atat ca taninuri, cat si ca aciditate, rod al unei experiente vechi de un veac, care se face bine simtita. Bun acum si de (re)descoperit peste un an - doi.