AMORINO MONTEPULCIANO D'ABRUZZO 2016 Castorani

Un vin care se apropie de o aniversare interesantă, de zece anișori, și, după cum era de așteptat, se deschide cu un mix de fructe negre și condimente uscate, punctat de un pic de dulceață zaharisită . Dulceața dispare repede, lăsând loc de prune uscate, cireșe negre și tabac. Gustul este proaspăt și exploziv inițial (se domolește după avalanșa din atac), mai complex decât te-ai aștepta de la un Montepulciano d'Abruzzo, cu cireșe pietroase, spre maraschino, belșug de fructe negre de pădure, senzații de cacao și condimente calde (cuișoare, scorțișoară). Frumos, echilibrat, cu un corp suplu și final mediu, un pic spre lung. E un vin la vremea lui, bun de băut și în următorii 2 ani.

Închide review

Ați vrut vin vechi? Iată, prin oferta de azi, Bacchus le zâmbește celor care au tot cârcotit că "da' pe când un vin ca lumea, la care să se simtă anii?" Amorino, Montepulciano-ul celor de la Castorani le are pe amândouă: și o vârstă respectabilă și e și bun. Cei care indirect l-au cerut au liber, după aerarea conștiincioasă și obligatorie a vinului, să simtă cum se degajă din pahar celebrele arome secundare pe care vinurile noi nu le au. Amorino e un vin plin, viu, care face paradă de fructe negre, piele și condiment dulce, cu taninuri ferme și final sec, aproape 'bone-dry', cum se zice pe Anglia, dar al cărui post-gust e năucitor de expresiv și de lung. Unul dintre vinurile rare astăzi, cu siguranță pe gustul meu, dar poate nu și pe cel al celor mai tineri care preferă de regulă vinurile catifelate cu o structură mai delicată și, de ce nu, mult  mai ușor de înțeles.

Închide review

În spatele vinurilor de la Castorani e mereu ideea de recuperare și răbdare — o cramă readusă la viață, cu respect pentru tradiția din Abruzzo, dar și cu o atenție modernă pentru detaliu. Amorino 2016 pare să ducă mai departe exact direcția asta: un vin care nu se grăbește și nici nu încearcă să impresioneze imediat. Un Montepulciano d'Abruzzo deja în etate, ajuns într-un punct în care ori îl lași să vorbească, ori îl pierzi. Are nevoie de aer — nu mult, dar suficient cât să se desfacă din prima impresie, altfel riscă să rămână închis, aproape sever. Primul nas e întunecat și ușor auster: iod, nucă, magiun de prune. Apoi începe să se miște — ciuperci, pământ reavăn, smochine și stafide, ambele cu acel aer de fruct confiat care trădează vârsta. Nu e un vin exuberant, e unul care se dezvăluie în straturi. În gură, timpul și-a făcut treaba. Taninurile sunt moi, rotunde, catifelate, complet integrate. Fructul încă rezistă — mure, prune — dar nu mai conduce, ci susține. Aciditatea rămâne vie și ține vinul în echilibru, evitând senzația de oboseală. Condimentele apar discret, iar structura e mai mult despre finețe decât despre forță. Finalul e lung și liniștit, cu afine și o notă de ciocolată amară. Nu impresionează din prima, dar rămâne — genul de vin care cere răbdare și îți răsplătește atenția.

Închide review

Un vin care se apropie de o aniversare interesantă, de zece anișori, și, după cum era de așteptat, se deschide cu un mix de fructe negre și condimente uscate, punctat de un pic de dulceață zaharisită . Dulceața dispare repede, lăsând loc de prune uscate, cireșe negre și tabac. Gustul este proaspăt și exploziv inițial (se domolește după avalanșa din atac), mai complex decât te-ai aștepta de la un Montepulciano d'Abruzzo, cu cireșe pietroase, spre maraschino, belșug de fructe negre de pădure, senzații de cacao și condimente calde (cuișoare, scorțișoară). Frumos, echilibrat, cu un corp suplu și final mediu, un pic spre lung. E un vin la vremea lui, bun de băut și în următorii 2 ani.

Închide review

Ați vrut vin vechi? Iată, prin oferta de azi, Bacchus le zâmbește celor care au tot cârcotit că "da' pe când un vin ca lumea, la care să se simtă anii?" Amorino, Montepulciano-ul celor de la Castorani le are pe amândouă: și o vârstă respectabilă și e și bun. Cei care indirect l-au cerut au liber, după aerarea conștiincioasă și obligatorie a vinului, să simtă cum se degajă din pahar celebrele arome secundare pe care vinurile noi nu le au. Amorino e un vin plin, viu, care face paradă de fructe negre, piele și condiment dulce, cu taninuri ferme și final sec, aproape 'bone-dry', cum se zice pe Anglia, dar al cărui post-gust e năucitor de expresiv și de lung. Unul dintre vinurile rare astăzi, cu siguranță pe gustul meu, dar poate nu și pe cel al celor mai tineri care preferă de regulă vinurile catifelate cu o structură mai delicată și, de ce nu, mult  mai ușor de înțeles.

Închide review

În spatele vinurilor de la Castorani e mereu ideea de recuperare și răbdare — o cramă readusă la viață, cu respect pentru tradiția din Abruzzo, dar și cu o atenție modernă pentru detaliu. Amorino 2016 pare să ducă mai departe exact direcția asta: un vin care nu se grăbește și nici nu încearcă să impresioneze imediat. Un Montepulciano d'Abruzzo deja în etate, ajuns într-un punct în care ori îl lași să vorbească, ori îl pierzi. Are nevoie de aer — nu mult, dar suficient cât să se desfacă din prima impresie, altfel riscă să rămână închis, aproape sever. Primul nas e întunecat și ușor auster: iod, nucă, magiun de prune. Apoi începe să se miște — ciuperci, pământ reavăn, smochine și stafide, ambele cu acel aer de fruct confiat care trădează vârsta. Nu e un vin exuberant, e unul care se dezvăluie în straturi. În gură, timpul și-a făcut treaba. Taninurile sunt moi, rotunde, catifelate, complet integrate. Fructul încă rezistă — mure, prune — dar nu mai conduce, ci susține. Aciditatea rămâne vie și ține vinul în echilibru, evitând senzația de oboseală. Condimentele apar discret, iar structura e mai mult despre finețe decât despre forță. Finalul e lung și liniștit, cu afine și o notă de ciocolată amară. Nu impresionează din prima, dar rămâne — genul de vin care cere răbdare și îți răsplătește atenția.

Închide review