Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
Absolvent de matematică şi informatician de profesie, am fost mereu atras de poezia din vin şi am simţit că aceasta nu poate fi cu adevărat înţeleasă decât dialogând şi împărtăşind-o cu alţii. Am început să scriu despre acest subiect la începutul lui 2007, când am demarat proiectul care astăzi se numeşte Punctul pe Vin şi care avea să fie la acea vreme primul blog românesc independent pe această temă. Fan declarat a diversităţii din vin, atac în scrierile mele subiecte şi vinuri de lume nouă sau veche, într-un limbaj nepretenţios şi accesibil împătimiţilor, dar şi novicilor, pe care încerc să îi conving că “viaţa e prea scurtă ca să bei vin prost”.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Producătorul buzoian Lacerta ne toarnă în pahare un Chardonnay construit după un calcul precis, fără complicații inutile, dar cu rigoarea unui vin care își propune să bifeze cu sârguință principalele caracteristici ale soiului. O abordare cuminte, în care nimic nu pare lăsat la voia întâmplării. Cromatic, se prezintă într-o nuanță galben-aurie cu reflexii verzui, iar olfactiv ne întâmpină cu note delicate de coajă de pâine și citrice. Gustul are o intensitate moderată, dar se remarcă prin tușe curate, bine conturate și plăcute, care îi conferă un profil echilibrat și ușor de parcurs. La masă, își găsește locul alături de un risotto alla Milanese, dar și în compania preparatelor din pește sau carne de pui, unde caracterul său discret poate completa armonios aromele farfuriei.
Pe Darius Pripon îl știți probabil, așa cum îl știu și eu, după minunățiile pe care le-a făcut deja cu vinurile Jelna. Astăzi, prietenul nostru recidivează și ne așterne în față o poveste interesantă și iscusit construită, pe care am să vă las, totuși, să o descoperiți în detaliu direct de pe site-ul producătorului sau din materialele de promovare. În câteva vorbe însă, avem alături, în degustarea noastră de astăzi, un vin născut dintr-o îndelungată tradiție bistrițeană și din dragostea locuitorilor acestor meleaguri pentru vin. Dacă eticheta și povestea sunt făcute parcă pentru a ne trimite cu gândul departe în timp, vinul, cel puțin pe mine, mă trimite hăt departe în spațiu, până pe îndepărtatele meleaguri ale Lumii Noi, acolo unde Sauvignon Blanc-ul se simte atât de bine. Este un vin cu personalitate puternică, încordat precum sfoara unui arc nou, întins la maximum și pregătit să trimită săgeata exact în direcția dorită. Iar dacă încă de la turnarea în pahar începe să emane parfumuri aprinse de pară, soc și ardei gras, nu o face decât pentru a pregăti intrarea unui vin a cărui explozie este aproape imediată: gura îți este inundată de arome de ananas, măr verde și flori de câmp. Un vin excelent construit, pe care vă recomand să nu vă temeți să îl răciți cu temei înainte de degustare. Îi veți putea simți astfel mai bine precizia tăieturii sale proaspete și dansul care pornește cu pași mici, dar prinde viteză grad după grad.
Amarone della Valpolicella este una dintre acele denumiri care stârnesc aproape instantaneu interesul iubitorilor de vin italian. Asociat cu metoda tradițională a deshidratării strugurilor și cu vinuri generoase, deopotrivă în aromă și în alcool, acest stil are însă propriile trepte de complexitate, de la interpretări accesibile și directe până la exemplare cu adevărat memorabile. Salvaterra Amarone della Valpolicella 2021 se așază mai degrabă la baza acestei galerii, fără pretenții de blazon, dar cu suficiente argumente pentru a-și revendica locul în poveste. Fructul generos și discreta amprentă de migdală îi conferă câteva dintre reperele recognoscibile ale stilului, chiar dacă profunzimea și rafinamentul nu sunt neapărat atuurile sale principale. Nu este Amarone-ul pe care îl alegi pentru o revelație, ci unul pe care îl poți deschide fără prea multe ceremonii. Așezat lângă un platou de salumi italienești și câteva brânzeturi maturate, își găsește firesc locul și nu riscă nicidecum să se facă de râs.
Grandiflora este un cuvânt de origine latină, folosit în botanică pentru a desemna plantele cu flori mari, spectaculoase. O plantă ambițioasă, am putea spune, într-un limbaj ceva mai puțin academic. Cuvée Grandiflora își asumă această ambiție nativă și ne oferă, și în ediția 2021, un purpuriu floral de aleasă ținută, remarcabil atât prin construcție, cât și prin persistență. Expresia vinului devine cu atât mai interesantă cu cât, față de edițiile anterioare, Grandiflora pare să fi ajuns la maturitatea în care își poate încredința povestea unui trio exclusiv autohton: Fetească, Alutus și Negru de Drăgășani. Trei voci diferite, reunite într-o compoziție care nu caută să impresioneze prin zgomot, ci prin armonia unei identități bine conturate. Rezultatul este un vin elegant și plin de personalitate, cu o consistență aproape tactilă, în care fructul se așterne în tușe largi, generoase, când catifelate, când ușor sălbatice, peste care condimentele își lasă amprenta cu o discreție înșelătoare. E ceva din belșugul pământului oltenesc în această abundență de nuanțe, dar și din acea exuberanță sudică în care natura nu se sfiește să-și arate toate culorile.Structura solidă și taninurile bine articulate susțin intensitatea aromatică, conferindu-i vinului atât forță, cât și echilibru. Grandiflora 2021 reușește astfel o întâlnire fericită între voluptatea fructului și eleganța construcției, între robustețe și finețe, între temperament și măsură. Un vin emancipat de orice complex, voluptuos fără să devină greoi și suav fără să-și piardă fermitatea. Iar dacă numele îi promite flori mari, vinul își respectă promisiunea în felul său: nu cu delicatețea timidă a unei flori de ierbar, ci cu exuberanța unei grădini sudice, scăldate în soare, unde până și aromele par să spună o poveste.
Proaspăt întors dintr-o incursiune pe tărâmuri toscane, încă tresar la orice șoaptă venită dinspre lumea viticolă italiană. Și chiar dacă astăzi poposim cu gândul ceva mai la sud de meleagurile recent vizitate, îmbrățișez cu aceeași plăcere stilul direct și nepretențios al acestui vin puglian. Culoarea este rubinie, iar parfumul, predominant fructat. Taninurile sunt ușor aspre, dar, puse în balanță cu dulceața discretă a vinului, reușesc să creeze un ansamblu prietenos și bine legat. Gustul se concentrează pe cireșe coapte și coacăze, completate, mai discret, de câteva nuanțe vegetale. Un vin potrivit pentru o porție de orecchiette cu sos roșu.
Animam puțin ziua asta toridă de vară prin intermediul unui spumant italian, nu neapărat fandosit, dar cu multă animație și caracter. Culoarea sa galben-aprins ne zâmbește de după aburul paharului, iar parfumul este unul proaspăt, care amintește de iarbă proaspăt cosită și mere verzi Granny Smith. In gust este o idee mai domol din punct de vedere al intensității aromatice, dar compensează printr-o perlație densă și energică, cu multe bule care împrăștie parcă arome de salcâm sub amenintarea gradelor din cavitatea bucala. Un vin care poate însoți antreuri ușoare sau poate deschide, cu vervă, o după-amiază amicală.
Avem astăzi alături un Prosecco, adică forma pe care strugurii Glera o îmbracă cel mai des și, probabil, cea care îi pune cel mai bine în valoare. Iar când vorbim despre un Asolo Prosecco Superiore, ținuta este una de gală. Vinul afișează o perlare constantă și energică, iar debutul aromatic este dominat de note florale generoase și expresive. În gust regăsim o senzație plăcută de fruct copt, ce amintește de mușcătura unui măr ajuns la maturitate, susținută de o aciditate vioaie și bine integrată, care îi conferă prospețime și dinamism. Deși își îndeplinește fără probleme rolul de aperitiv, îl percep mai degrabă ca pe un Prosecco cu reale valențe gastronomice decât ca pe un clasic „standalone”. Îl văd alături de un preparat pe bază de pește sau fructe de mare, bine răcit și făcând cu ochiul ștrengărește din pahar, gata să transforme o masă obișnuită într-un moment festiv.
O alegere cum nu se poate mai potrivită pentru zilele caniculare. Este un vin care iubește să fie servit bine răcit și răsplătește cu o ținută suplă, arome cochete și o prospețime revigorantă. Obținut prin metoda tradițională, pe Valea Loarei, acest Crémant își dezvăluie treptat personalitatea. Dacă nuanța sa galben-pai, cu discrete reflexe verzui, îl fac să para ușor timid, parfumul și aromele, destul de elegante și delicate, sunt departe de a fi lipsite de caracter. Perlația este fină și persistentă, iar profilul aromatic pornește de la note de măr verde și citrice, pentru ca apoi să fie completat de accente de brioșă, aduse de maturarea pe drojdii. Rezultatul este un echilibru foarte reușit între prospețime și complexitate. Un Crémant excelent, care oferă un raport calitate–preț foarte bun și demonstrează încă o dată că Valea Loarei știe să producă spumante de luat in seama.
Tria 2025 este genul de vin care cucerește rapid și își merită din plin atenția noastra. Un cupaj elegant și inedit, care își dezvăluie, de sub aburul fin ce se așterne pe pahar – caci preferă temperaturile joase de servire – o culoare aurie, strălucitoare. Parfumul este generos și captivant, iar combinația aromelor impresionează prin armonia discreta. Aceleași nuanțe se regăsesc și în gust, deși par să se încăpățâneze să rămână împletite, ca și cum ar dori să creeze o identitate aromatică nouă, vie și complexă. Hora aromelor aduce note de iasomie, coajă de pâine proaspătă, pară și fân, alternând un dans când domol, când alert, într-un ritm care menține degustarea vie până la final.
Tragem linie după ce încercăm acest Sauvignon Blanc italian și, chiar dacă ne străduim să fim cât mai cârcotași, nu prea avem ce să-i reproșăm, în afară de faptul că reproduce trăsăturile soiului cu atâta precizie încât, la final, nu mai știi dacă ai băut un vin sau ai citit o fișă tehnică. Iar asta poate părea un defect doar pentru cei care caută permanent artificii și surprize. Pentru restul lumii, însă, fidelitatea față de soi este adesea un scop în sine. Îmbrăcat într-un verde pal, vinul își scoate săgețile reci de ardei verde și iarbă proaspăt cosită, pe care le lansează în boltă peste o aciditate vioaie și bine conturată. Poate ușor previzibil, dar fără excese stilistice și fără epitete aruncate în prisos, vinul de azi este un exponent curat al terroir-ului, ajuns parcă în pahar tocmai pentru a demonstra acest lucru și, bineînțeles, pentru a ne răcori.
Deși mă „plimb” printre sticle și oameni ai vinului de destulă vreme, încă mai aud — ce-i drept, tot mai rar — mici ironii legate de tipicitate sau de felul în care aceasta este interpretată în cazul soiurilor neaoșe. Materialul nostru de lucru de astăzi reușește însă să împace perfect tipicitatea cu o interpretare modernă și atent calibrată. Vinul debutează cu o finețe personală, aproape reținută, apoi capătă treptat curaj, pe măsură ce aciditatea, corectată și minuțios integrată, îmbrățișează notele de flori de câmp și tușele citrice. Din fericire, nu le proiectează ostentativ în fața degustătorului, ci le deschide cu măsură, asemenea unui evantai manevrat cu mai multă eleganță decât elan.
Revenim cu plăcere în sudul Italiei și, desigur, alegerea e aproape inevitabilă: un Primitivo. Languros, catifelat și intens parfumat, vinul pare că își întinde leneș aromele pe marginea paharului, așteptând să fie descoperit. Atacul este direct și generos, cu o explozie imediată de senzații. Se deschide rapid și îți întâmpină căldura, pe care o îmbrățișează amplu, inundând papilele cu note de fructe supracoapte, vanilie și accente fine de cacao. Este un vin bine construit, cu o ținută elaborată și volume generoase, care își afirmă caracterul fără ezitare. În contextul sezonului care se apropie, asocierea cu o friptură de miel nu este doar firească, ci aproape imposibil de ratat.