Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Parte din echipa de degustători români care a devenit campioană mondială la cea de-a XI-a ediţie a „Campionatului Mondial de Degustare în Orb” - octombrie 2023.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Ma mândresc cu faptul că nu m-am lăsat păcălit de sticla grea, embosată și n-am declasat acest Primitivo īnainte de a-l deschide. Poate m-a influențat și anul de recoltă, amănunt care m-a făcut să mă gândesc că nu poate fi dracul atât de negru (a se citi greoi, gemos și īngrozitor de dulce, cum multe sunt vinurile roșii din Puglia)… Sigur, și el e bine dotat la capitolul alcool, are și câteva impresii gemoase, īnsă este surprinzător de echilibrat și de proaspăt, notele de fruct dominând cu autoritate impresiile aduse de lemn īn combinație. O aciditate vie, dar nederanjantă, prelungește aromele de prune și afine abia culese, peste care, treptat, apar tușe de ciocolată, ierburi și condimente. Finalul e mediu, suculent, așa că… Hai, noroc!
Iată un vin care demonstrază foarte clar că vinificatorii din Marche, deși vecini cu cei din Abruzzo, n-au auzit că românului – cu mici excepții, evident – îi place ca un Montepulciano să fie ceva gen campion de lupte libere, categoria grea. Adică să te pună-n genunchi de la prima atingere și să te trimită și la dializă, după aia... Ca să fiu mai precis, un vin superconcentrat, gemos și cu un sănătos rest de zahăr, dacă se poate.... Altfel, băieții de la Valenosi nu s-ar fi prezentat pe piață cu acest vin cinstit cu soiul, curat, bine echilibrat și extrem de ușor de băut și de înțeles. Sau poate climatul mai rece din Ascoli Piceno nu le permite acumularea, astfel încât vinul nu vine decât cu 13% alc.by vol. Dar și cu note de prune ușor necoapte, cireșe și ușoare atingeri de cacao, vanilie, piper și ierburi aromatice. Să-l tot bei la o întâlnire cu băieții, zi de primăvară pînă-n seară. Ceea ce vă recomand și dumneavoastră!
Eu, recunosc, nu rezonez foarte tare cu acest tip de vinuri, dar am învățat că gusturile nu se discută și că un vin bun, chiar dacă ție nu îți place, trebuie apreciat la adevărata valoare. Deci voi spune că pentru cei care iubesc acest tip de vin, Papias poate reprezenta finalul căutărilor. Dens, gemos, cu taninuri sesizabile, însă rotunde și extrem de dulci, cu alcoolul destul de bine integrat, complex din punct de vedere aromatic, cu o exprimare gustativă suficient de elegantă, vinul iși va crea foarte mulți prieteni. Eu nu mă voi număra printre ei, evident, însă nici nu pot să-i neg calitatea și finețea exprimării. Fanilor acestui stil – puternic și dulceag - li se va părea foarte bun și, tocmai de aceea, li-l recomand călduros. E un vin puternic, rafinat și mult mai abordabil decât alte reprezentante ale genului.
Acu’, și dacă ar fi fost un produs de duzină, n-aș fi putut scrie ceva împotriva acestui vin. Că doar e importat de un campion mondial, coleg de-al meu, carevasazică... Dar nu e! E un vin cinstit, direct, fără emfază, care se deschide repede și place de la prima înghițitură. Chiar de la primul nas, aș spune, asta dacă nu vă e foarte sete și treceți direct la băut. Pentru că e un vin de băut. Chiar dacă majoritar Sangiovese – rotunjit cu ceva Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah -, acest Rosso di Toscana este echilibrat, degrabă curgător și extrem de ușor de înțeles. Intens fructat, cu o lejeră componentă vegetală și cu atingeri minerale potențate de învechirea în tancuri de ciment, proaspăt, suculent, vinul este și suficient de versatil în asocieri cu mâncarea, pentru că oferă satisfacție și lângă brânzeturi, și lângă paste cu sos roșu, dar merge excelent la un grătar de cursă lungă, cu porcul – mă rog, componentele și derivatele – în rol de primadonă. Și mai are și un foarte bun RPC. PS – aș mai fi scris, dar se arde cărnaciorul ăsta ușor picant și e păcat...
Acu’, și dacă ar fi fost un produs de duzină, n-aș fi putut scrie ceva împotriva acestui vin. Că doar e importat de un campion mondial, coleg de-al meu, carevasazică... Dar nu e! E un vin cinstit, direct, fără emfază, care se deschide repede și place de la prima înghițitură. Chiar de la primul nas, aș spune, asta dacă nu vă e foarte sete și treceți direct la băut. Pentru că e un vin de băut. Chiar dacă majoritar Sangiovese – rotunjit cu ceva Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah -, acest Rosso di Toscana este echilibrat, degrabă curgător și extrem de ușor de înțeles. Intens fructat, cu o lejeră componentă vegetală și cu atingeri minerale potențate de învechirea în tancuri de ciment, proaspăt, suculent, vinul este și suficient de versatil în asocieri cu mâncarea, pentru că oferă satisfacție și lângă brânzeturi, și lângă paste cu sos roșu, dar merge excelent la un grătar de cursă lungă, cu porcul – mă rog, componentele și derivatele – în rol de primadonă. Și mai are și un foarte bun RPC. PS – aș mai fi scris, dar se arde cărnaciorul ăsta ușor picant și e păcat...
Știu că, mai nou, pe cerul Vinarte au apărut mai mulți sori, dar eu, din respect pentru vremuri demult apuse, pre când exista un singur Soare și el reprezenta, probabil, cel mai bun Cabernet Sauvignon mono-cepage al spațiului Carpato-Danubiano/Pontic, o să vorbesc în continuare de Soare numai în varianta CS (Cabernet Sauvignon, nu Counter Strike, să fim bine înțeleși!) Ei bine, am închis ochii și parcă m-am întors în timp, pe vremea când analizăm Soarele la el acasă, la Bolovanu, de măcar două ori pe an. Și, da, acest 2019 aduce puțin cu ce mai rememorez eu din acea frumoasă ediție 2009, degustată pe la final de 2011, direct din baric. Pentru că vinul e intens, complex, bine structurat, dar încă foarte tânăr. Elegant din punct de vedere aromatic, cu taninuri moi, ușor prăfoase, dar bine echilibrat, Soare 2019 este un vin care poate oferi satisfacție chiar și acum. Dar mai bine luați vreo trei sticle și puneți două la păstrare. Măcar încă vreo trei anișori.
Da, da, da... E un vin cu care te luptí parte-n parte - nu zi de vara pana-n seara, ca n-ai nicio sansa, te pune in genunchi de pe la 11 dimineata – dar acum, pe final de iarna sau inceput de primavara, poate sa reprezinte o alegere extraordinara, atat pentru o seara cu prietenii, cat si pentru o intalnire romantica. Dens, intens, etaland o prospetime pe care n-o prea anticipezi la un vin cu 15% vol.alc., care a mai trecut si cateva luni prin stejar frantuzec, cu un complex aromatic rafinat, in care, pe langa fructe din belsug, apar si tonuri de ciocolata, fum, trufa si multe condimente, acest Monastrell provenit din plantatii bio se dovedeste si extrem de versatil in ceea ce priveste asocierile culinare. Nu l-as pune langa peste – desi, daca stau sa ma gandesc, un crap pe varza i-ar face fata -, dar langa orice tip de carne, fie pe gratar, fie la tava, ar face furori. Iar la o discutie, langa o branza albastra, ar desclesta limbile. Și, nu in ultimul rand, pe langa faptul ca mai rezista fara probleme cativa anisori, mai puncteaza si la raportul pret/calitate. Cu alte cuvinte, nu-l ratati !
Cand intalnesti un vin cu „decat” 98 de puncte Luca Maroni, intri in alerta. „De ce doar 98, de ce nu 99, ca mai toate cele pe care le gasesti mai nou la orice colt de strada??? O sa mor daca-l beau sau doar o sa-mi fie foarte rau???” Oricum, te apropii de el circumspect, si asta numai dupa ce ai facut ordine prin acte si prin conturi si ti-ai luat, preventiv, ramas bun de la copii, sotie (sau sot, dupa caz si gen), prieteni si rude. Recomand din suflet abordarea. Pentru ca doar asa te poti bucura de un vin care nu va ajunge niciodata la 98 de puncte, dar nici nu trebuie desconsiderat. Pentru ca are un bagajel de atuuri. Și specificitate de soi, si ceva echilibru, ba chiar si un pic de eleganta. Acum, sa nu va ganditi c-ati dat peste vreun Maroccoli de la Planeta sau peste vreun Kaid de la Alessandro di Camporeale, dar acest Maravento este baubil si ofera, pe langa note de mure, prune negre, ciocolata, menta, ceva vanilie, piper si ierburi aromatice, aceea senzatie de dulce care vinde de rupe in Romania. Un vin corect, destul de vesel, care poate aduce satisfactie in zilele Sarbatorilor de iarna, mai ales ca incalzeste un pic.
Hotarat lucru, 2018 nu a fost cel mai bun an in Dealu Mare. Asta nu inseamna ca nu s-au facut si vinuri bune. Cum este si aceasta Feteasca neagra, in care Fiorenzo Rista a reusit sa pastreze impresia de prospetime, chiar daca alcoolul bate la granita lui 15% vol.alc. Notele de visina, de pruna inca nu total coapta se imbina cu tonuri de gemuri de cirese si magiun, dar si cu atingeri vegetale si de condimente. Si picante, si dulci. Structura e buna, chiar daca, uneori, alcoolul creeaza o senzatie de incalzire, iar textura este destul de matasoasa, cum ii sta bine unei Fetesti. Sigur, e inca prea tinerica, taninurile inca lasa urme prafoase pe palat, dar asta nu inseamna decat ca trebuie sa luam macar vreo trei sticle, ca s-o prindem si la majorat.
Va era dor de-un spumant fresh, echilibrat, numai bun de baut pe arsita? Aveti ocazia sa va indepliniti dorinta. Pentru ca acest Saumur mousseux, realizat in principal din Chenin blanc - ca doar e Loire, nu altceva -, dar si cu participarea a 10-15% Chardonnay, aduce si prospetime, dar si complexitate, ca orice spumant bine realizat prin metoda traditionala. Parfumuri de mar verde si para, plus ceva note florale, dar si atingeri de briosa si nelipsita lanolina tipica soiului din care a fost realizat se imbina elegant, acidulatia este fina, deloc agresiva, iar finalul, mediu, vine cu senzatii vegetal-minerale, sustinute de o aciditate crocanta. Acum, nu va ganditi la complexitatea si amplitudinea unei Champagne Grand Cru, pentru ca aici fermentatia in sticla daca a depasit 12 luni. Dar este ceea ce trebuie pentru aceste zile toride, in care n-ai chef decat de un spumant bine racit. Enjoy!
Ce face romanu’ vara? Deschide un Prosecco. Mai ales daca este pe malul marii sau daca se intalneste cu prietenii insotiti... Eu nu sunt nici la mare, nici cu prietenii, dar nu regret o clipa ca am deschis aceasta sticla in crucea zilei. La 33 de grade - la umbra – e exact ce trebuie. Ba si mai mult decat atat, pentru ca ofera prospetime, echilibru, acidulatie elganta, deloc agresiva si chiar o complexitate aromatica peste medie la numai 11 % alc.vol. M-a suprins cu note de autoliza bine facuta, care, insa, dispar destul de repede, lasand loc aromelor de mar, citrice si unor fine tuse florale. Si cu un gust ferm, constant, bine structurat, racoritor si suficient de lung. Cele 12 grame de zaharuri reziduale ajuta enorm la echilibrul gustativ, inlaturand orice urma de agresivitate a unor greu sesizabile note vegetale. HINT – luati macar trei sticle, primele doua se duc fara sa va dati seama!
In general, vinurile din gama Cupola Sanctis isi merita banii. Sunt vinuri elegante, cu profunzime, cu taninuri deja catifelate, usor de baut. Nu face exceptie nici vinul acesta, care nu se abate de la directia clasica. Un blend tip BDX, din Merlot si Cabernet Sauvignon, in care ai si fructe rosii, si fructe negre, si usoare note vegetale, si cafea si ceva condiment. Ce mai, un vin corect, destul de puternic, cu care nu dai gres. Sigur, mai apar, de la an la an, mici diferente, ca mai exista si recolte dificile. Asa si in cazul de fata, in care, in finalul mediu al vinului, trebuie sa te lupti cu ceva taninuri mai verzi, care amplifica senzatia vegetala. Ce-i drept, nici vinul n-a petrecut prea mult in sticla, fiind imbuteliat anul acesta. Asa ca, pentru ca tot vine caldura, il puteti lua acum, dar v-as recomanda sa-l consumati prin octombrie, cand o fi mai racoare si cand nota vegetala din final se va mai estompa.