LA ATALAYA DEL CAMINO 2023 Bodegas Atalaya

La acest moment,  imi este cat se poate de clar ca Spania ofera cea mai mare valoare in piata vinului, raportata la preturile cerute. Este incredibil cum, dupa sute de vinuri spaniole incercate de-a lungul anilor, inca nu am dat peste o duda de neconsumat. Nici macar la preturi extrem de mici. Nu spun ca nu ar exista, doar eu nu am dat peste asa ceva. Nici acest La Atalaya nu face exceptie. Un vin cat se poate de precis si expresiv, cu arome de fructe rosii si negre, carne cruda, piper si ciocolata amaruie. Chiar daca fructul este concentrat si usor dulceag, nu avem de-a face cu un exemplar greoi; are destula suplete si prospetime pe final, cat sa poate fi consumat cu succes in timp record. Alcool-ul - 14,5% - este ascuns si el cu mare maiestrie. Inca un hit spaniol pe lista personala.

Închide review

Un exemplar spaniol complex, dominat de fructe negre bine coapte (mure, coacaze, prune) asociate tuselor vanilate, de cafea si usor piperate ale baricului. Desi provine dintr-o zona insorita echilibrul gustativ este bine realizat, corpul prezent, suculent, fiind corect balansat de taninurile coapte si de tonurile de ciocolata neagra. Un all-rounder care va fi atat pe placul celor ce prefera exemplarele fructate, intense, impetuoase, dar de care se pot bucura si restul pasionatilor de vin, mai ales dupa o racire mai curajoasa.

Închide review

Dacă n-aveți cu cine să vă bateți, puneți mâna pe o sticlă de La Atalaya și n-o să regretați. E un adversar pe cinste. Musculos, bine proporționat, cu lovitură grea, aproape năucitoare. Vă va întrebuința serios, iar în cazul în care veți obține victoria (a se înțelege că terminați sticla din prima vizită la masă, neapărat însoțit de un prieten), veți avea motive de mândrie. Dens, cu un extract de-a dreptul nesimțit, aproape masticabil, acest blend de Garnacha Tintorera și Monastrell se prezintă la întâlnire precum Scufița Roșie, adică are un coș plin de bunătăți, precum fructe negre, ierburi aromatice, condimente, dar și cu un baton întreg de ciocolată neagră. Sigur, cere de mâncare, dar ce mai contează o coadă de taur sau un rib-eye când întâlnești un asemenea partener de antrenament. De neratat, măcar ca experiență!

Închide review

La acest moment,  imi este cat se poate de clar ca Spania ofera cea mai mare valoare in piata vinului, raportata la preturile cerute. Este incredibil cum, dupa sute de vinuri spaniole incercate de-a lungul anilor, inca nu am dat peste o duda de neconsumat. Nici macar la preturi extrem de mici. Nu spun ca nu ar exista, doar eu nu am dat peste asa ceva. Nici acest La Atalaya nu face exceptie. Un vin cat se poate de precis si expresiv, cu arome de fructe rosii si negre, carne cruda, piper si ciocolata amaruie. Chiar daca fructul este concentrat si usor dulceag, nu avem de-a face cu un exemplar greoi; are destula suplete si prospetime pe final, cat sa poate fi consumat cu succes in timp record. Alcool-ul - 14,5% - este ascuns si el cu mare maiestrie. Inca un hit spaniol pe lista personala.

Închide review

Un exemplar spaniol complex, dominat de fructe negre bine coapte (mure, coacaze, prune) asociate tuselor vanilate, de cafea si usor piperate ale baricului. Desi provine dintr-o zona insorita echilibrul gustativ este bine realizat, corpul prezent, suculent, fiind corect balansat de taninurile coapte si de tonurile de ciocolata neagra. Un all-rounder care va fi atat pe placul celor ce prefera exemplarele fructate, intense, impetuoase, dar de care se pot bucura si restul pasionatilor de vin, mai ales dupa o racire mai curajoasa.

Închide review

Dacă n-aveți cu cine să vă bateți, puneți mâna pe o sticlă de La Atalaya și n-o să regretați. E un adversar pe cinste. Musculos, bine proporționat, cu lovitură grea, aproape năucitoare. Vă va întrebuința serios, iar în cazul în care veți obține victoria (a se înțelege că terminați sticla din prima vizită la masă, neapărat însoțit de un prieten), veți avea motive de mândrie. Dens, cu un extract de-a dreptul nesimțit, aproape masticabil, acest blend de Garnacha Tintorera și Monastrell se prezintă la întâlnire precum Scufița Roșie, adică are un coș plin de bunătăți, precum fructe negre, ierburi aromatice, condimente, dar și cu un baton întreg de ciocolată neagră. Sigur, cere de mâncare, dar ce mai contează o coadă de taur sau un rib-eye când întâlnești un asemenea partener de antrenament. De neratat, măcar ca experiență!

Închide review