SOARE 2001 MAGNUM Vinarte

Este o idee buna a sarbatori Zina Nationala cu un vin romanesc. Dar ce vin? Din puzderia de etichete existente pe piata doar timpul poate cerne in mod obiectiv adevarata valoare. Conform celebrului dicton multi chemati, putini alesi asa este si cu potentialul de invechire al vinului autohton: multe vinuri “premium” mi-au trecut prin pahar, putine (cateva?) au trecut si testul timpului. Eticheta de fata este una care a facut istorie la noi alaturi de fratele Matei proaspat desprins din grup. Si inca face, neincetand sa ma surprinda. Soare 1999 este, impotriva oricarei incercari de “educated guess” a subsemnatului, alive and kicking. Si ca sa continui parabola, daca “white men can’t jump” asa si vinul romanesc nu prea are, in general, veleitati de invechire. Cu cateva exceptii notabile care dau sarea si piperul; iar cea de fata este una dintre cele mai evidente. La 20 de ani Soare inca mai tine lejer vreo 5 ani fara probleme. Culoarea este de un rosu granat; nasul este complex, evolutiv, o imbinare de note tertiare initial, cu frunze vestede, menta uscata si ciuperci care se deschide treptat spre fruct rosu copt. Echilibrul, integrarea si eleganta pe care le afiseaza in evolutie sunt numai rezultatul combinatiei perfecte dintre timp si un vin bun, facut sa invecheasca, in timp ce postgustul lung indeamna la reverie. Daca ati fost vreodata nostagici cand ati baut un Bordeaux vechi bun sau daca doar vreti sa vedeti cum arata etalonul autohton de Cabernet Sauvignon ajuns la maturitate, acum aveti ocazia. Chapeau! Si la mai multe!

Închide review

"Soare" e unul din cele mai cunoscute, reusite si constante Cabernet-uri romanesti, iar astazi ni se prezinta tocmai anul de recolta 1999. Pentru mine a fost prima ocazie de a vedea cum evolueaza in 20 de ani un vin romanesc sec de calitate - si recunosc ca nu am avut multe sperante in privinta lichidului din sticla. Dar, dupa ce l-am turnat in pahar si am asteptat cateva minute ca aromele mai ciudate sa se disipe, am realizat ca nu era cazul sa ma ingrijorez. Note clasice de pielarie, tutun, ardei gras si grafit vin sa completeze fructul virat mult inspre gemuri si marmelade, dar foarte placut, in timp ce gustul are o onctuozitate si densitate remarcabile, cu un final lung, foarte sec si savuros. Mi-a dat incredere pana si sa las sticla pe jumatate plina peste noapte in frigider, pentru a o regasi in forma chiar mai buna a doua zi. In incheiere, pentru ca acest review e publicat intr-un moment aniversar, nu pot decat sa-i urez si Romaniei sa evolueze in urmatorii 20 la fel de frumos ca acest Soare.

Închide review

Iata un vin pe care cei de la Vinarte l-au crescut pentru noi 20 de ani. Cu ani in urma am comparat editia 2006 cu The Unforgiven, filmul lui Clint Eastwood. Ei bine, 1999 este Gran Torino. Ani in plus, mai ruginit pe la colturi, insa tot poate sa armeze shotgunul si sa zica gajait dar convingator "get off my lawn". Culoare matura, insa fara ingrijorari, arome de tutun, mina de creion, cutie de lemn si padure de toamna. Gustul e rotunjit de timp la perfectie, cu finete si curgere lina, insa cu suficienta vigoare ramasa cat sa nu para moale sau teribil de liniar. Frumoasa surpriza! Un sfat: nu-l decantati sau aerati peste masura. Just pop&pour.

Închide review

Este o idee buna a sarbatori Zina Nationala cu un vin romanesc. Dar ce vin? Din puzderia de etichete existente pe piata doar timpul poate cerne in mod obiectiv adevarata valoare. Conform celebrului dicton multi chemati, putini alesi asa este si cu potentialul de invechire al vinului autohton: multe vinuri “premium” mi-au trecut prin pahar, putine (cateva?) au trecut si testul timpului. Eticheta de fata este una care a facut istorie la noi alaturi de fratele Matei proaspat desprins din grup. Si inca face, neincetand sa ma surprinda. Soare 1999 este, impotriva oricarei incercari de “educated guess” a subsemnatului, alive and kicking. Si ca sa continui parabola, daca “white men can’t jump” asa si vinul romanesc nu prea are, in general, veleitati de invechire. Cu cateva exceptii notabile care dau sarea si piperul; iar cea de fata este una dintre cele mai evidente. La 20 de ani Soare inca mai tine lejer vreo 5 ani fara probleme. Culoarea este de un rosu granat; nasul este complex, evolutiv, o imbinare de note tertiare initial, cu frunze vestede, menta uscata si ciuperci care se deschide treptat spre fruct rosu copt. Echilibrul, integrarea si eleganta pe care le afiseaza in evolutie sunt numai rezultatul combinatiei perfecte dintre timp si un vin bun, facut sa invecheasca, in timp ce postgustul lung indeamna la reverie. Daca ati fost vreodata nostagici cand ati baut un Bordeaux vechi bun sau daca doar vreti sa vedeti cum arata etalonul autohton de Cabernet Sauvignon ajuns la maturitate, acum aveti ocazia. Chapeau! Si la mai multe!

Închide review

"Soare" e unul din cele mai cunoscute, reusite si constante Cabernet-uri romanesti, iar astazi ni se prezinta tocmai anul de recolta 1999. Pentru mine a fost prima ocazie de a vedea cum evolueaza in 20 de ani un vin romanesc sec de calitate - si recunosc ca nu am avut multe sperante in privinta lichidului din sticla. Dar, dupa ce l-am turnat in pahar si am asteptat cateva minute ca aromele mai ciudate sa se disipe, am realizat ca nu era cazul sa ma ingrijorez. Note clasice de pielarie, tutun, ardei gras si grafit vin sa completeze fructul virat mult inspre gemuri si marmelade, dar foarte placut, in timp ce gustul are o onctuozitate si densitate remarcabile, cu un final lung, foarte sec si savuros. Mi-a dat incredere pana si sa las sticla pe jumatate plina peste noapte in frigider, pentru a o regasi in forma chiar mai buna a doua zi. In incheiere, pentru ca acest review e publicat intr-un moment aniversar, nu pot decat sa-i urez si Romaniei sa evolueze in urmatorii 20 la fel de frumos ca acest Soare.

Închide review

Iata un vin pe care cei de la Vinarte l-au crescut pentru noi 20 de ani. Cu ani in urma am comparat editia 2006 cu The Unforgiven, filmul lui Clint Eastwood. Ei bine, 1999 este Gran Torino. Ani in plus, mai ruginit pe la colturi, insa tot poate sa armeze shotgunul si sa zica gajait dar convingator "get off my lawn". Culoare matura, insa fara ingrijorari, arome de tutun, mina de creion, cutie de lemn si padure de toamna. Gustul e rotunjit de timp la perfectie, cu finete si curgere lina, insa cu suficienta vigoare ramasa cat sa nu para moale sau teribil de liniar. Frumoasa surpriza! Un sfat: nu-l decantati sau aerati peste masura. Just pop&pour.

Închide review