MASSO ANTICO PRIMITIVO SALENTO 2023 Masso Antico

Există trei soiuri roșii de strugure de vin în Italia după care nu mă prea dau în vânt: Montepulciano d'Abruzzo, Primitivo și Lambrusco. Bine, și Dolcetto d'Alba, dacă-i pe așa. Asta fiindcă, în majoritate, vinurile făcute din aceste soiuri sunt, pentru gustul meu, exagerate: strident machiate, lipsite de eleganță și au, pe de-asupra, un caracter necizelat, cam bădăran. Asta nu înseamnă însă că nu există excepții care contrazic tot ce am zis mai sus. Una dintre ele e vinul de azi: un Primitivo atât de impresionant și de frumos structurat încât îți vine să juri că într-o noapte fără lună, macaronarii care l-au pritocit, au vrut să-și bată joc de toți deștepții, și, pe ascuns, au strecurat ca mafioții în vinărie o cisternă plină cu fructe de pădure proaspete și alte minunății condimentate pe care le-au vârât cu nemiluita în tancurile de fermentare, încât au făcut ei ce-au făcut de numai Primitivo nu le-a ieșit. Sau, cine știe, așa s-o exprima soiul ăsta ca lumea și prostul de mine abia acum a aflat...

Închide review

Un Primitivo clasic, bogat, concentrat, plin de arome de fruct negru și roșu copt, în declinări de dulcețuri, asociate tușelor vanilate și de scorțișoară și ciocolată neagră de la maturarea în baric. Gustativ este prezent, cu un corp catifelat, rotund, care repetă senzațiile olfactive, așezate pe taninuri rotunjite, integrate. Un vin cald, mătăsos, care se asociază perfect temperaturilor de afară.

Închide review

Olfactiv suntem întâmpinați de fructe roșii bine coapte, niscaiva condimente și o adiere de cerneală. Gustul e plin, taninii dau o astringență plăcută, avem o anumită moliciune, bașca niște senzații dulcege. Dar, recunosc, preferatul meu a fost postgustul, cu fructe roșii și ciocolată, foarte lung și tare plăcut. Cu ce-l însoțim? Contraeticheta ne propune fripturi la grătar. Nu zic neapărat că nu-i cea mai bună soluție, dar v-aș propune să-l asociați cu cărnuri roșii bine înnăbușite, bălăcindu-se în sosuri ce pot fi chiar destul de picante.

Închide review

Există trei soiuri roșii de strugure de vin în Italia după care nu mă prea dau în vânt: Montepulciano d'Abruzzo, Primitivo și Lambrusco. Bine, și Dolcetto d'Alba, dacă-i pe așa. Asta fiindcă, în majoritate, vinurile făcute din aceste soiuri sunt, pentru gustul meu, exagerate: strident machiate, lipsite de eleganță și au, pe de-asupra, un caracter necizelat, cam bădăran. Asta nu înseamnă însă că nu există excepții care contrazic tot ce am zis mai sus. Una dintre ele e vinul de azi: un Primitivo atât de impresionant și de frumos structurat încât îți vine să juri că într-o noapte fără lună, macaronarii care l-au pritocit, au vrut să-și bată joc de toți deștepții, și, pe ascuns, au strecurat ca mafioții în vinărie o cisternă plină cu fructe de pădure proaspete și alte minunății condimentate pe care le-au vârât cu nemiluita în tancurile de fermentare, încât au făcut ei ce-au făcut de numai Primitivo nu le-a ieșit. Sau, cine știe, așa s-o exprima soiul ăsta ca lumea și prostul de mine abia acum a aflat...

Închide review

Un Primitivo clasic, bogat, concentrat, plin de arome de fruct negru și roșu copt, în declinări de dulcețuri, asociate tușelor vanilate și de scorțișoară și ciocolată neagră de la maturarea în baric. Gustativ este prezent, cu un corp catifelat, rotund, care repetă senzațiile olfactive, așezate pe taninuri rotunjite, integrate. Un vin cald, mătăsos, care se asociază perfect temperaturilor de afară.

Închide review

Olfactiv suntem întâmpinați de fructe roșii bine coapte, niscaiva condimente și o adiere de cerneală. Gustul e plin, taninii dau o astringență plăcută, avem o anumită moliciune, bașca niște senzații dulcege. Dar, recunosc, preferatul meu a fost postgustul, cu fructe roșii și ciocolată, foarte lung și tare plăcut. Cu ce-l însoțim? Contraeticheta ne propune fripturi la grătar. Nu zic neapărat că nu-i cea mai bună soluție, dar v-aș propune să-l asociați cu cărnuri roșii bine înnăbușite, bălăcindu-se în sosuri ce pot fi chiar destul de picante.

Închide review