Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Prosecco nu e tocmai prima mea alegere când vine vorba de spumant, dar mi-a plăcut acest exemplar cu bule fine și abundente, aciditate proaspătă și arome fructate expresive. S-a ținut bine pe lângă o tocană de ciuperci în care am "scăpat" și un pic de smântână, dar și pe cont propriu, chiar și atunci când lichidul din pahar s-a mai încălzit. Pe scurt, un Prosecco echilibrat și proaspăt, cu tot cu nivelul lui de zahăr mai ridicat.
De mult nu mi s-a mai întâmplat să încerc un vin care să pară serios, dar în același timp ajuns deja la maximul de exprimare după nici patru ani de la recoltă. Exact asta avem azi în pahar: aromele evocă un amestec de fructe proaspete și stafidite, dar și nuanțe oxidative clare, care s-ar putea să nu fie pe placul tuturor. Gustativ are un amestec seducător (pentru mine) de maturitate și prospețime, cu un mijloc foarte bine conturat, aciditate serioasă și final lung, savuros, dar nu neapărat fructat. Sincer, nu știu dacă sticla mea a fost "altfel", dar în orice caz sunt convins ca veți regăsi într-a voastră un vin plin de calități. Doar că un pic... diferit de ce v-ați aștepta de la un Primitivo.
La fel ca si Negrul de Dragasani, Alutus e un soi obtinut relativ recent, printr-o incrucisare, de data asta dintre Babeasca Neagra si Saperavi. Pastrand tema asemanarii, are si el o latura mai "salbatica" - cel putin in abordarea celor de la Avincis: culoare intensa, tanara, arome asijderea, cu mult fruct proaspat (cirese, prune, afine) si cu taninuri care au o muscatura un pic verde, neimblanzita. Si totusi, gustativ, ansamblul se dovedeste calm si neasteptat de "easy drinking", cu o aciditate asezata, textura onctuoasa si fina si o dulceata a fructului care ii imblanzeste perfect colturile mai ascutite. Un vin foarte placut si echilibrat, din care as incerca o sticla acum, dar as si pune vreo 5 la pastrare pentru urmatorii 10 ani.
Un Cabernet Sauvignon mai suculent, mai expansiv în arome, și mai degrabă amintind de fructe roșii decât de mai clasicele coacăze sau afine. L-am incercat "în orb" și mi-a sugerat în mod clar un soi bordolez, dar am mers mai degraba spre Merlot sau Malbec. Oricum, ăsta nu e neapărat lucru rău: are un pic de densitate, e bine echilibrat, taninuri prietenoase; ce să mai, e suculent, cum sunt majoritatea vinurilor la prețul asta în zilele noastre, și chiar se bea cu plăcere.
După un pic de aer, acest cupaj moldovenesc s-a deschis cu arome fructate intense, amintind de coacaze, cireșe și prune, în diverse stări de "agregare", de la proaspete la gemuri. Nu lipsesc și niște nuanțe afumate, probabil date de baric. Gustativ e bine echilibrat intre dulceața fructului și aciditate, cu taninuri catifelate, bine coapte, care subliniază finalul.
Un vin alb aflat în momentul optim de consum, cu note de miere, un pic de nuci, piersici și ierburi aromatice mediteraneene. Gustativ are combinație de onctuozitate și suplețe care-mi place foarte mult; concentrația e medie, dar mijlocul și finalul sunt foarte bine conturate, frumoase, cu o aciditate simpatică, medie, care ține drept parcursul gustativ. Doar 12,5% alcool, deci spuneți doamne-ajută și luați mai multe, sunt perfecte pentru vremea asta nici prea caldă, nici prea rece.
S-ar putea să vă ia amețeala imediat ce vă uitați la contraeticheta: acesta e un vin alb cu 14,9% alcool (declarat!). Însă, odată turnat în pahar, lucrurile încep să nu mai sune atât de rău: mirosul e proaspăt și complex, cu multe mere verzi, flori de câmp, ierburi aromatice, migdale, plus un substrat dulceag care amintește de piersici, în timp ce gustul e echilibrat, cu textură și aciditate serioase, și un final unde alcoolul și dulceața fructului se îmbină cu aciditatea pentru un rezultat "lip-smacking". E adevărat că nivelul ridicat de alcool își face simțită prezența în destule momente, dar pe de altă parte nu cred c-am mai băut ceva atât de lin curgător cu asemenea procentaje
Un cupaj moldovenesc interesant, din Sauvignon Blanc, Fetească Albă și - scuzați imprecizia - un soi aromatic, cam cum se face și pe la noi. În orice caz, un vin robust, cu arome care mai conțin și ceva adieri rustice, dar și un amestec interesant al caracteristicilor principale ale fiecarui soi, în doze care nu transformă vinul într-o caricatură. Deci ceva ardei gras, măr verde, trandafiri... ermm... discreți - în fine, as zice că per ansamblu le-a ieșit chiar drăguț. Gustativ are prezență de la un capăt la altul, cu un mijloc bine conturat și un final lung, gradual și un pic cameleonic. Există ușoare note rustice și aici, dar nimic de speriat. În concluzie, un vin foarte solid, care se apropie nesperat de mult de ideea de "delicios", rămânând bine echilibrat, cu aciditate plăcută.
Bourgogne Côtes d'Auxerre e o apelatiune mica (în jur de 200 de hectare), aflată foarte aproape de Chablis și posedând soluri asemănătoare. Povestea spune că vinurile erau preferate de Ludovic al XIV-lea (când suferea de indigestie, ce-i drept; nu că asta i s-ar fi întâmplat rar), dar că regiunea a suferit ulterior, mai mult ca altele, din cauza filoxerei. În fine, producătorul e și el interesant, practicând viticultura biodinamică, dar am să trec direct la vin: un Chardonnay foarte simpatic, cu note de mere albe, flori de câmp și unt, completate gustativ de nuanțe saline și citrice. Dar partea foarte plăcută pentru mine este echilibrul perfect: o combinație de onctuozitate și suplețe, cu aciditate frumoasă, proaspătă fără excese, asta pe lângă mijlocul elegant, bine conturat și postgustul peste medie. N-o fi el foarte diferit, dar totuși nu e Chablis, față de care are probabil un pic mai multă dulceață; acestea fiind zise, mă duc repede să-mi mai torn un pahar și să comand câteva sticle.
Încă mi se pare greu de înțeles de ce Riesling-ul nu este un soi mai popular în frumoasa și periferica noastră țară; singura explicație rațională e că e prea "agresiv" pentru felul în care au fost educate gusturile locale (în special din perspectiva acidității ridicate, dar probabil și aromatic - în partea asta de lume e mai greu să rezonezi cu mirosul de "petrol"). Pe de altă parte, văd cu ochii mei cum numărul de iubitori ai acestui soi incredibil crește de la an la an. Iar exemplarul de azi oferă o oportunitate bună de a mai "converti" niște oameni deschiși la experiențe noi. E un Riesling suculent și plin de energie, "crocant", cu final foarte bine echilibrat între dulceață și aciditate - și de altfel e exact așa de la cap la coadă. Nici prea aromat, nici prea timid, extrem de lin curgător, sec, plin de prospețime, cu un conținut de alcool absolut decent, e excelent pentru o vară care se anunță mai lungă ca niciodată.
Să scăpăm întâi de elefantul din încăpere: acesta este, fără putință de tăgadă, un vin demisec, cel puțin conform legislației românești (dar da, sigur, nu e un vin românesc). În rest e bine echilibrat, intens, persistent, cu taninuri catifelate, aciditate plăcută, și o senzație generală de fruct supracopt, dulceag, nu tocmai străină de vinurile mai sudice ale Italiei, dar în mod cert cu mai multă prospețime: și aromatică, și gustativă. Deci, pe scurt, un foarte bine făcut exemplar din genul "crowd-pleaser".
Pe scurt, un vin alb provensal foarte reușit, făcut în altă paradigmă decât - să zicem - roze-urile acestei zone. Aromatică interesantă, complexă, intensă, cu o ușoară notă rustică bine potrivită în context. Are textură, are aciditate proaspătă și dă senzația de alcătuire foarte solidă, cu mijloc plin și expresiv și final peste medie. Parcă i-a prins bine un pic de aer; sunt convins că nici câțiva ani în beci nu-i vor face deloc rău, dar nu vă speriați: va fi foarte bun și fără toate astea.