Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Dacă nu ați încercat niciodată un spumant făcut în Mendoza, Argentina, azi aveți o ocazie bună. Trecând cu ușor amuzament peste faptul că mai multe dintre primele rezultate de căutare vin de pe site-uri din... Kenya, mi s-a părut un spumant destul de competent, realizat prin metoda tradițională, cu o ușoară rusticitate care probabil va împărți publicul în tabere. Nasul combină arome fructate proaspete și intense (lămâie, măr Granny Smith, un pic de piersică) cu o notă amintind mai mult de drojdie decât de pâine tocmai scoasă din cuptor, dar și cu ceva ierburi aromatice și măr bătut. Apoi ,gustativ pornește cu bule pline de viaţă, dense, cu persistență medie, în preludiul unui corp plăcut, cu aciditate ridicată, care cred că ascunde foarte bine un rest de zahăr mai prietenos - nu e nici pe departe un "extra brut" european. Finalul mediu (și nu doar el) îmi amintește aromatic de o Cavă spaniolă, însă cu o lovitură acidă mai amplă, ceea ce pentru mine nu poate fi decât un motiv în plus s-o recomand.
Era să-mi încep recenzia cu o constatare simplă: acesta e un super-toscan delicios, solar, bine echilibrat și ajuns aproape la maturitate. Doar că - ce să vezi! - vinul de azi nu e nici pe departe un super-toscan. Da, e făcut din două soiuri bordoleze: Merlot și Cabernet Franc, cu maturare îndelungată în baricuri de stejar aflate la a doua folosire, dar originea i-o găsim pe pantele de la poalele muntelui Etna, la o altitudine de cam 800 de metri. Nu am să vă plictisesc cu prea multe note de degustare, doar vă zic că e o plăcere sa încerc un vin bine făcut aflat în stadiul ăsta de evoluție, undeva între prospețime și maturitate, cu o structură de taninuri atât de solidă, și totusi suculent, ba chiar un pic lejer. Absolut recomandabil!
Acest micuț si simpatic Cotes du Rhone, cu cel puțin 15% alcool, reușește sa ramana băubil și plin de viață. Sigur, nu e cel mai concentrat vin, nici n-a fost maturat în recipiente noi de lemn, dar e foarte "digest": ușor de băut, cu mult fruct bine copt, aciditate plăcută și taninuri prezente, excelent "dozate". Este, pe scurt, un bun exemplu de echilibru obținut aparent fără efort, foarte reprezentativ pentru ce știu să facă bine cei din Cotes du Rhone.
Dincolo de branding-ul legat de Barcelona, și care sincer mă interesează prea puțin, vinul prezent în aceasta sticlă e unul competent si simpatic. Aromatic oferă exact ce te-ai aștepta de la o Cava, cu multe note dulcege de măr bătut, lucruri florale și o idee de citrice. Nu m-a impresionat perlajul, un pic sub medie ca abundență și mai ales ca persistență; dar chiar și-așa mi s-a părut bine echilibrată gustativ (între prospețime si dulceață) și suficient de plăcută pentru o gamă largă de mese, meseni și preferințe.
Crâmpoșia Selecționată a celor de la Avincis mi s-a părut dintotdeauna (mă rog, de vreo zece ani încoace) un contrapunct foarte interesant pentru cea de la Stirbey. Dacă aceasta din urmă marșează pe impetuozitate și structură, prima oferă finețe, ba chiar delicatețe (în funcție de anul de recoltă) și o senzație generală de vin mai blând, mai abordabil. De când le știu le-am băut cu plăcere pe ambele, dar plăcerile sunt... diferite. Cea de față e mult mai pregătită să fie turnată imediat în pahar - chiar dacă măcar doi ani în sticlă o vor face să se exprime cu adevărat plenar. Olfactiv e destul de discretă, cu arome proaspete de pere pergamute, măr verde și caprifoi, plus ceva "verde" mai puțin definit pentru receptorii mei olfactivi, dar în orice caz plin de prospețime. Gustativ are finețe, aciditate peste medie, totuși foarte bine integrată într-un corp - surpriză! - aparent suplu. Dacă postgustul ar fi mai lung, acesta ar fi unul dintre cele mai bune vinuri albe românești (și în mod sigur stăm mai bine la vinuri albe decat la cele roșii!), însă mă întreb dacă nu cumva se afla încă sub șocul îmbutelierii și peste două-trei luni, când probabil vom avea 40 de grade la umbra, își va fi revenit perfect.
Are potențial de învechire, aerarea nu-i face rău, dar mie unuia mi s-a părut delicios imediat ce i-am scos dopul și l-am turnat în pahar, ceea ce vă urez și vouă. Aromatic exprimă - cum ne puteam aștepta - foarte multă prospețime, din fericire fără să cadă în atât de frecventele arome excesive de tioli (urzici, transpirație și alte minuni) ale Sauvignon-urilor de pe plaiurile noastre. Înclină mai degraba spre iarbă proaspăt cosită, grapefruit, coajă de lămâie, cu o idee dulceagă de piersici si mango în fundal. Gustativ combină - într-un mod foarte placut - suplețea cu un pic de onctuozitate, iar aciditatea energică se joacă frumos împreună cu senzatiile dulcege. Unul din puținele noastre Sauvignon-uri foarte bune!
Interesantă alăturarea de eleganță și indicii prietenoase, de vacanță, de pe ambalajul acestei Cava. Cam așa e și lichidul dinăuntru: aromele fructate, prietenoase îți spun "Hola!" de la prima înghițitură, iar sticla se termină periculos de repede. Nu cred că are rost să intru-n cine știe ce detalii despre finețea și persistența bulelor, despre mijloc, final sau postgust, sau despre cantitatea de zahăr din lichidul de tiraj - suficient să vă spun ca totul e dat pe "mediu", dar că cea mai importantă e tocmai armonia asta a componentelor care-l face ușor de plăcut și băut.
Cabernet-ul de top al celor de la Vinarte nu dezamageste nici cu acest nou an de recolta. Poate fi baut cu mare placere imediat dupa deschiderea sticlei - desi o scurta aerare nu-i face deloc rau - si are densitatea si structura pentru o invechire pe termen macar mediu. Baricul mi s-a parut deja bine integrat in notele de fruct foarte copt, iar taninurile fine sustin excelent gustul. Delicios!
Acest Cuvee D'excellence Blanc de la Vinarte este, de multa vreme, unul dintre vinurile mele albe romanesti preferate. Ca si in editiile anterioare, aromele se deschid intr-un evantai larg, fara sa apeleze la dulceata sau intensitate excesive: piersici coapte, nuante vegetale-verzi, miez de nuca, un pic de mineralitate (da, stiu ca termenul e discutabil, dar descrieti-mi in alt fel pertinent ce se simte aici si voi adopta cu siguranta ideea voastra). Gustul are intensitate si adancime, cu un mijloc deloc sfios, fara sa abuzeze de dulceata, echilibrat si persistent. Ce sa mai zic, se descurca bine si daca-l lasati sa se-ncalzeasca, ceea ce e mereu un semn bun. De incercat!
Cred ca, cel putin in acest moment, majoritatea Fetestilor Negre cu adevarat interesante din Romania se produc la vest de lantul Carpatic, in Transilvania, Banat sau Crisana. Aceasta interpretare de la Villa Vinea nu e neaparat exceptionala (nici n-ar trebui sa fie la banii ei!), insa in mod sigur e o gura de aer proaspat din punct de vedere stilistic: suculenta, usor de baut, supla, cu destula intensitate a fructului, semanand mai degraba cu un Pinot Noir simpatic decat cu vreun vin gemos din Dealu Mare. Un vin de zi cu zi foarte reusit, care va impaca multe gusturi si se va termina repede la o masa cu mai mult de o persoana. Si care - cel mai important - arata si o alta fateta, mai proaspata si suculenta, a asa-zisului nostru "soi national".
Syrah-ul de azi e catifelat, dar nu lipsit de forta, cu un profil aromatic si gustativ care nu m-a suprins deloc dupa ce am vazut bulina cu 98 de puncte Luca Maroni lipita de capison: arome de fruct foarte copt (dulceata de coacaze negre si smochine) si ciocolata cu vanilie, dulceata pronuntata a gustului, ajutata si de un rest de zahar mai ridicat. De cealalta parte stau aciditatea ridicata, taninurile fine si dense, usoare note de ierburi aromatice. Toate astea ii dau si echilibru pe langa dulceata si-l fac suficient de simpatic si pentru cei care nu-s neaparat fani ai stilului.
Malbec-ul argentinian de astazi e deja consacrat pe piata noastra, si pot intelege de ce. Are mult fruct - o combinatie placuta de proaspat si gemos - si gust relativ suculent, foarte abordabil, care nu agreseaza nici prin aciditate, nici prin taninuri (chiar daca acestea din urma sunt prezente). Finalul condimentat face toti banii si ofera inca un motiv pentru a-l considera un vin de zi cu zi reusit. A se incerca un pic racit!