Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Deși e un vin alb liniștit, chestia asta mi-a adus aminte (păstrând proporțiile!) de abordarea șampaniilor "Grandes Marques": un vin foarte bine (și atent) lucrat, fin, cu note de fruct foarte copt, dar și cu multă prospețime, nuanțe citrice, complexitate (ajutată și de folosirea baricului). Apoi gustativ are rotunjime - dar nu exagerat de multă - intensitatea e și ea prezentă, finalu-i lung. Ce să mai, e un vin foarte bine făcut, dar cumva și complet lipsit de asperități. Ceea ce e în general bine: nu va fi nimeni la masă care să-l critice, ba chiar dimpotrivă. Apoi probabil mergeți la sigur și cu sticla, eticheta cu punctajul, etc. Absolut recomandabil (de data asta Luca Maroni, chiar dacă a exagerat, a nimerit binișor calitatea lichidului), dar probabil nu-i pentru "wine geeks", ci pentru cei care vor o alegere cu care să meargă la sigur.
O cava gustoasă, cu arome mai citrice decât majoritatea, ba chiar cu o notă plăcut-nostalgică de bomboane din acelea cu lămâie din vremuri de mult apuse. Deși are multă prospețime, nu face compromisuri la nivel aromatic sau al concentrației: e intensă, cu notele acelea "sudice" amintind de mere lăsate peste iarnă, sau de ierburi aromatice; are și textura foarte onctuoasă, bulele fine și energice, aciditatea peste medie. Mi-a plăcut mult, e clar unul dintre exemplarele reușite importate la noi.
Un Sauvignon Blanc bine echilibrat din Venezia Giulia, cu arome nu foarte intense de ardei gras și ierburi aromatice pe de o parte, pere și pepene galben pe de alta, fără ca vreuna să se impună. Gustativ are o textură plăcută, aciditate bună, mijloc frumos definit, și probabil un dram în plus de dulceață (că o fi zahăr rezidual, că or fi aromele de fruct) fată de ce v-ați aștepta. Dar rămâne armonios și pur și simplu gustos, chiar și atunci când se-ncălzește.
Iata un vin romanesc alb serios, cu potential de evolutie. E foarte placut de baut fara cine stie ce pregatiri prealabile; totusi un pic de aer ii scoate chiar mai multa complexitate la iveala. Combina arome de fructe exotice (limeta bine coapta, mango) cu lucruri mai neaose (piersici suculente) si note mineral-vegetale intense, dar fara exagerari. Gustul are consistenta si ceva onctuozitate, cu un mijloc foarte placut, cu dulceata evidenta, urmat de o aciditate taioasa, bine potrivita in context. Totul urmat de un final lung, tonic, usor migdalat-amarui, foarte proaspat. Un vin delicios, care livreaza placere imediata, dar din care merita sa pastrati cateva sticle.
Un Pecorino din Marche, axat mai degrabă pe prospețime și aciditate, cu arome plăcute si intense de citrice, piersici și niște discrete note exotice și de autoliză. Gustativ e mai degrabă tăios, cu intensitate și persistență de nivel mediu. Textural are un pic de onctuozitate, deci l-aș vedea foarte potrivit pe lângă salate, creaturi marine și alte mâncăruri ușoare.
Deși e intrat într-al cincilea an de viață, acest veronez realizat din Corvina încă se află sub dominația aromatică a lemnului de stejar - cu note de vanilie și ciocolată care sar din pahar. Totuși, în spatele acestora se ascunde destul de multă adâncime, în special gustativ, cu senzații "crowd pleaser" de fruct supracopt sau stafidit bine echilibrate de lucruri condimentate (dafin, salvie) și de note saline intense, care-l fac interesant. Lucru la care contribuie și mijlocul suplu și bine definit, aciditatea proaspătă care echilibrează tot ansamblul, plus structura tanică vie și moderată. Recomand doar o aerare mai lungă pentru a scoate fructul mai la suprafață.
Dacă Merlot-ul Prince Mircea avea nevoie de mult timp pentru a ajunge la potențial maxim, Negrul de Drăgășani din aceeași gamă e un vin roșu tânăr, căruia îi prinde bine un pic de aer, chiar dacă se descurcă binișor și fără. Pare genul care oferă de toate pentru toți, cu un pic de taninuri, un pic de suculență, arome de fructe negre bine coapte, ușoare note de pielărie și dafin. Pe scurt, un vin echilibrat, simpatic, pe care nu e cazul să-l puneți la păstrare, ci să-l beți acum.
Dacă Merlot-ul Prince Mircea avea nevoie de mult timp pentru a ajunge la potențial maxim, Negrul de Drăgășani din aceeași gamă e un vin roșu tânăr, căruia îi prinde bine un pic de aer, chiar dacă se descurcă binișor și fără. Pare genul care oferă de toate pentru toți, cu un pic de taninuri, un pic de suculență, arome de fructe negre bine coapte, ușoare note de pielărie și dafin. Pe scurt, un vin echilibrat, simpatic, pe care nu e cazul să-l puneți la păstrare, ci să-l beți acum.
Deși nu-mi place sa contrazic *acel* site popular de recenzii populare (repetiția e intenționată), acesta e un Valpolicella Classico Superiore foarte lejer, cel puțin în acest stadiu al existenței sale. Aromele amintesc de gem de căpșune, dulceață de cireșe amare, un pic de "crème de cassis", un pic de frunze de dafin și ceva nuanțe autumnale, de covor de frunze uscate într-o pădure de foioase (iertați-mă, vă rog). Mi-a plăcut textura onctuoasă, cu taninuri extrem de bine integrate (și nu tocmai abundente); nu m-a impresionat așa mult aciditatea ușor sub medie (dar asta e și o chestiune de gust personal, mai ales că vinul e echilibrat). Un vin plăcut, de intensitate și persistență medii, care nu cere prea multă atenție din partea degustătorului - doar ați face bine să-l răciți un pic mai mult decât se obișnuiește la vinuri roșii.
O cava veselă, proaspătă, cu o prospețime a fructului foarte plăcută, plus discrete note de patiserie. Are destul zahăr rezidual (scos în evidență și de dulceața fructului) încât să nu sperie pe nimeni, dar și să rămână echilibrată. Are bule fine, persistență, aciditate bună; doar căldură-n calorifere (sau pardoseală) să fie!
Un Syrah făcut să fie mai suculent, mai puțin închis la culoare, cu taninuri bine ținute în frâu. Chiar dacă n-are (nici pe departe) suficientă forță pentru a putea fi numit "full-body", gustul are o onctuozitate foarte plăcută, aciditatea e ridicată, alcoolul temperat iar finalul vine cu note condimentate. Mi-a plăcut mult imediat după deschidere, când fructul s-a arătat mai curajos; a doua zi devenind însă un pic cam angular.
O Fetească Neagră cu 14,9% alcool care bifează fără efort multe din preferinţele unui segment larg din publicul local (şi nu numai): mult fruct foarte copt, chiar uşor gemos/confiat, subliniat de baric în curs de integrare; corp dens şi onctuos, cu dulceaţă intensă a fructului şi taninuri prezente, serioase şi-n acelaşi timp cizelate. Mie mi-au plăcut însă aromele de coacăze şi ierburi aromatice uscate din nas - un contrapunct foarte nimerit pentru lucrurile altfel mai dulci pe care acesta le evocă - dar şi o anumită senzaţie de suculenţă pe final, mai ales când vinul e un pic mai rece decât zice canonul. Da, este o Fetească "big and bold", ceea ce slavă Domnului s-a mai văzut de destule ori, deci epifania ar putea sta în plusul de prospeţime şi echilibru pe care le aduce - întrebarea pentru viitor fiind dacă plusul respectiv e suficient de consistent încât să-şi merite numele. De încercat, dar cu aerare temeinică - latura condimentată merită efortul de a fi relevată - şi de revăzut peste doi-trei ani, când elementele se vor fi integrat şi mai bine.