LA ATALAYA DEL CAMINO 2022 Bodegas Atalaya

Dac-ar fi să-mi imaginez că sunt comentatorul unei imaginare confruntări vini-viticole între două țări cu tradiție, as spune că acesta e contraatacul nimicitor al Spaniei venit după atacul vinurilor italiene din Puglia. E tot un vin solar, venit evident dintr-un loc cald și secetos, cu arome dulcege și textura voluptoasă. Dar aromatica spaniolului e mai serioasă, cu nuanțe pământoase și de pielărie; corpul e mai taninos și dens, chiar dacă foarte fin, iar aromele date de maturarea în lemn fac un lung pas înapoi a doua zi. Mai trebuie neapărat menționată aciditatea: vinul are prea multe taninuri pentru a fi numit suculent, însă curge cu o ușurință remarcabilă - în special a doua zi.

Închide review

Există în lumea asta vinuri făcute în așa fel încât să devină memorabile. Între acestea se disting acele vinuri care, cu puțin exercițiu, devin imposibil de confundat. Una dintre aceste păsări rare este Ganacha Tintorera - La Atalaya Del Camino, și justific ceea ce spun prin faptul că de curând m-am întâlnit cu a doua ediție a acestui brand, după cea din 2021, care mi-a rămas în memorie prin structura, gustul și expresia sa aparte. Atalaya Del Camino reeditează experiența de atunci și, din câte îmi aduc aminte, rămâne constant calitativ, iar semnătura sa particulară de vinificație s-a păstrat ușor recognoscibilă. Așadar, pentru cei care ați ratat listarea ediției din 2021, sfatul meu este să n-o treceți cu vederea pe aceasta, fiindcă pierdeți șansa întâlnirii cu un mare vin. Pentru cei care își aduc aminte cum a fost precedenta (q.e.d!), cuvintele sunt de prisos, însă nu și asigurarea pe care o dau liniștit: vinul este la fel de bun! 

Închide review

Pe Garnacha Tintorera nu l-am mai gustat, din câte țin minte, decât sub numele din Laguedoc, de Alicante Bouschet, unde era folosit în procente mici ca soi tinctorial (menit să dea culoare). Aici este soiul dominant, cu 85%, alături de Monastrell, ambele soiuri încă exotice pentru piața din România. Un vin surprinzător, cu multe arome neobișnuite, dincolo de fructele negre previzibile (mure, afine) – grafit, fum de santal, piper, ierburi aromate uscate, ba chiar și un strop de dafin, parcă. În gust, are tatinuri fine, dar încă reactive, care îl fac potrivit atât pentru păstrare, 2-3 ani, cât și pentru însoțit o friptură mai grăsuță sau un sos mai picant. Plin de fruct, corpolent, impetuos, și totuși elegant și bine șlefuit. O supriză plăcută, fără îndoială!

Închide review

Dac-ar fi să-mi imaginez că sunt comentatorul unei imaginare confruntări vini-viticole între două țări cu tradiție, as spune că acesta e contraatacul nimicitor al Spaniei venit după atacul vinurilor italiene din Puglia. E tot un vin solar, venit evident dintr-un loc cald și secetos, cu arome dulcege și textura voluptoasă. Dar aromatica spaniolului e mai serioasă, cu nuanțe pământoase și de pielărie; corpul e mai taninos și dens, chiar dacă foarte fin, iar aromele date de maturarea în lemn fac un lung pas înapoi a doua zi. Mai trebuie neapărat menționată aciditatea: vinul are prea multe taninuri pentru a fi numit suculent, însă curge cu o ușurință remarcabilă - în special a doua zi.

Închide review

Există în lumea asta vinuri făcute în așa fel încât să devină memorabile. Între acestea se disting acele vinuri care, cu puțin exercițiu, devin imposibil de confundat. Una dintre aceste păsări rare este Ganacha Tintorera - La Atalaya Del Camino, și justific ceea ce spun prin faptul că de curând m-am întâlnit cu a doua ediție a acestui brand, după cea din 2021, care mi-a rămas în memorie prin structura, gustul și expresia sa aparte. Atalaya Del Camino reeditează experiența de atunci și, din câte îmi aduc aminte, rămâne constant calitativ, iar semnătura sa particulară de vinificație s-a păstrat ușor recognoscibilă. Așadar, pentru cei care ați ratat listarea ediției din 2021, sfatul meu este să n-o treceți cu vederea pe aceasta, fiindcă pierdeți șansa întâlnirii cu un mare vin. Pentru cei care își aduc aminte cum a fost precedenta (q.e.d!), cuvintele sunt de prisos, însă nu și asigurarea pe care o dau liniștit: vinul este la fel de bun! 

Închide review

Pe Garnacha Tintorera nu l-am mai gustat, din câte țin minte, decât sub numele din Laguedoc, de Alicante Bouschet, unde era folosit în procente mici ca soi tinctorial (menit să dea culoare). Aici este soiul dominant, cu 85%, alături de Monastrell, ambele soiuri încă exotice pentru piața din România. Un vin surprinzător, cu multe arome neobișnuite, dincolo de fructele negre previzibile (mure, afine) – grafit, fum de santal, piper, ierburi aromate uscate, ba chiar și un strop de dafin, parcă. În gust, are tatinuri fine, dar încă reactive, care îl fac potrivit atât pentru păstrare, 2-3 ani, cât și pentru însoțit o friptură mai grăsuță sau un sos mai picant. Plin de fruct, corpolent, impetuos, și totuși elegant și bine șlefuit. O supriză plăcută, fără îndoială!

Închide review