Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Editia din 2013 a acestui legendar vin dulce autohton nu dezamageste deloc. Vine cu arome complexe de nuci, miere, fructe confiate, cacao si condimente orientale si cu un gust vascos, plin de dulceata, dar echilibrat si mai ales foarte fin. Potential de pastrare mai are din belsug, dar nu va abtineti de la a incerca o sticla inca de pe-acum, este deja delicios.
O cava buna e oricand binevenita pe caldura, dupa o zi grea sau pur si simplu pentru a sarbatori fie si ceva marunt. Cea de azi e fructata si plina de prospetime - cum ii sta bine unei cava, cu efervescenta persistenta si mai ales cu o textura catifelata care face toti banii. Eu unul n-as bea-o foarte rece, pentru ca aromele de fruct dau o impresie foarte placuta de naturalete, si e pacat sa fie ascunse.
Desi e un vin de desert, acest Amelie are si ceva nitel sprintar - ceea ce ar putea parea o contradictie pana il gustati si-i simtiti prospetimea. Dincolo de evantaiul aromatic specific strugurilor din familia Muscat-ului, am apreciat supletea, textura fina, continutul mediu de alcool si senzatia generala de armonie. Iar dimensiunea sticlei e numai buna pentru un desert in doi.
Tempranillo, Ribera del Duero, un an si jumatate in stejar. Nas intens, cu mult fruct proaspat, baric, note condimentate si balsamice. Gust carnos, cu tanini care usuca suficient gingiile incat sa stii ca-s prezenti, dar o fac cu atata finete incat nu poti sa te superi pe ei, ba chiar mai vrei o data. Cat despre aciditate, ajuta vinul sa para usor, fara sa iasa in evidenta. Si sustine perfect finalul balsamic-sarat. Ar mai fi si altele de zis, dar cred ca esentialul e ca il recomand fara nicio retinere.
Nu prea aveti cum sa dati gres cu sampania asta roza: cuvantul "proaspat" apare de vreo trei ori in notele de degustare luate la fata locului, insa lasa loc si pentru cuvinte ca "fin" sau "voluptos". Totul sta sub semnul echilibrului - fructul, mineralitatea, textura conlucreaza pentru a oferi un rezultat cat se poate de placut, usor de baut si hmmm... sexy? Singurul dezavantaj e ca s-ar putea sa mai aveti nevoie de o sticla.
Desi acest lucru nu e tocmai evident cand incerci un Amarone, Valpolicella e de fapt o zona mai degraba racoroasa si ploioasa; doar uscarea indelunga si atenta a strugurilor (appassimento) face posibil corpul atat de robust al sus-mentionatului vin. Din aceasta cauza, un Valpolicella Classico poate sa contrarieze, in special la prima intalnire, pentru ca e caracterizat in principal de prospetime si corp suplu. Exemplarul de azi beneficiaza si el de un appassimento foarte scurt, imprumutand un pic din notele de fruct supracopt ale fratelui mai mare. Insa asemanarea se opreste aici - aromele marseaza pe prospetime, corpul e de maratonist iar structura de tanini densa si fina. Un pic de aer, o scurta odihna in frigider, si e gata sa ajute atat degustatorii insetati, cat si pe cei infometati.
Vinul de astazi e un Chianti echilibrat, ajuns la maturitate. Aromele par mai degraba discrete, amintind de cirese, piele, tabac, cu impresii autumnale de frunze uscate. Gustul e placut, cu aciditate inca buna si evolutie liniara. Cum e de asteptat la un reprezentant mai evoluat al acestei regiuni, taninii sunt aproape invizibili.