Creează-ți un cont și primești automat o reducere de "CLIENT NOU" în valoare de 20 de LEI la prima comandă, în valoare de 100 de lei. Discountul se aplică automat, în coș. Ofertă valabilă până la 31 decembrie 2023.
După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Arome florale, vegetale, citrice și adieri dinspre niște fructe albe. Gustul e destul de plin, proaspăt și onctuos. Citricele (grapefruit) revin în postgust, alături de niște aluzii minerale, și îmbie la o îmbucătură. O bucățică de brânză maturată mi-a venit prima oară în minte, dar cam orice preparate estivale (deci lejere) se vor bucura la întâlnirea cu ineditul cupaj de Ugni Blanc, Vermentino și Grenache Blanc.
Olfactiv suntem întâmpinați de arome citrice, urmate de fructe albe, însoțite de note florale și vegetale. Corpul e suplu, iar gustul vine perfect în prelungire. Mai pe scurt? Proaspăt și reconfortant. Așa că, probabil ați dedus deja din ce am scris până aici, e vorba de un vin perfect pentru aperitive (nu doar mediteraneene!). Dar sigur va merge uns și la o tacla cu prietenii, pe o terasă.
Aromele ca aromele (fructe roșii bine coapte, ba chiar discret gemoase, tutun, un pic de piele, în fine, ați prins ideea), însă gustul e absolut memorabil. Catifea în formă lichidă, nu alta. Și da, plină de aceleași adieri identificate olfactiv. Postgustul, complex și (foarte) lung, vine perfect în prelungire, dar nu prea cheamă a doua gură, fiindcă vorbim, totuși, de 15% vol. alcool. Așadar mâncare: cărnuri roșii, chiar un pic picante. Sau, de ce nu, poate e timpul să încercați asocierea cu ciocolată neagră.
Olfactiv suntem întâmpinați de fructe roșii bine coapte, niscaiva condimente și o adiere de cerneală. Gustul e plin, taninii dau o astringență plăcută, avem o anumită moliciune, bașca niște senzații dulcege. Dar, recunosc, preferatul meu a fost postgustul, cu fructe roșii și ciocolată, foarte lung și tare plăcut. Cu ce-l însoțim? Contraeticheta ne propune fripturi la grătar. Nu zic neapărat că nu-i cea mai bună soluție, dar v-aș propune să-l asociați cu cărnuri roșii bine înnăbușite, bălăcindu-se în sosuri ce pot fi chiar destul de picante.
Acuma, sigur, o fi Malbec, la origine, soi franțuzesc, dar de câteva decenii încoace îl putem considera, practic, soi național argentinian. Iar vinul din pahar e un reprezentant mai mult decât demn: aromele fructelor negre se împletesc armonios cu adierile florale și condimentele lemnului, gustul e rotund, proaspăt, catifelat, iar o a doua gură (de verificare și aprofundare, nu de alta!) vine practic de la sine și lasă în urmă un postgust lung, cu o frumoasă cireașă neagră solistă. O să vă placă și ca acompaniator de cărnuri roșii și brânzeturi dure, dar și așa, pur și simplu.
Adevărul e că, strict olfactiv vorbind, acest Negru de Drăgășani pare un vin prietenos, de băut cu cana. Numai că gustul e sensibil mai vârtos (Negru Vârtos?) și ne arată că nu cana, ci paharul e recipientul indicat. Altminteri, poate și lemnul, poate și alcoolul (15%, bine integrat, dar orișicâtuși!) ne sugerează că rolul lui e la masă, alături de niște, firește, cărnuri roșii. Care pot fi și mai grăsuțe (că are prospețime suficientă Negrul nostru), iar dacă mai sunt și pe grătar e perfect. Va fi dragoste la prima vedere (pardon, gură/îmbucătură).
Încă un vin la care trebuie să precizez că o mică oxigenare prealabilă ajută. Fiindcă abia după ce aromele lemnului nu vor mai fi dominante, putem descoperi pe îndelete florile (mai ales!) și fructele albe. Ei, dar dacă începutul e ceva mai complicat, gustul rezolvă, în sensul că e mult mai direct și vine bine în prelungire. Cu ce-l mărităm? Acuma nu că nu ar fi foarte bun băut și așa, pur și simplu, cu prietenii, dar dacă tot a insistat producătorul cu lemnul, v-aș sugera să vă gândiți la grătar, fie el de pui sau de pește (dar să fie alb).
Pai sa notam mai intai ca avem in pahar un perlaj fin, intens si persistent. Olfactiv e destul de discreta, cu arome mai curand dinspre fructe albe (mere, pere si ceva mai multe piersici), dar exista si o nota de coaja de paine, si cateva adieri florale. Gustul e lejer, racoritor, iar vinul umple bine gura. Mai adaugati dumneavoastra si un grozav efect racoritor, sprijinit pe un „duca-s-ar pe gat” de exceptie si veti ajunge, probabil, la concluzia ca, pe vremurile astea calduroase, o singura sticla e sigur insuficienta.
Mai intai si mai intai, simt nevoia sa va spun ca, in totala opozitie cu agresivitatea marketingului, vinul din pahar e chiar elegant si prietenos. Asa ca, trecand gratios peste amfore, primele adieri olfactive vin dinspre lemn (stejar francez si american, aflam de pe site-ul producatorului). Care adieri, din fericire, dispar destul de repede, facand loc fructelor rosii bine coapte, chiar cu discrete aluzii gemoase. Gustul e suplu, lejer, rotund, cu tanini aproape perfect slefuiti si care nu deranjeaza senzatia predominanta de catifea. Una peste alta, un vin chiar bun, care n-avea nevoie de prezentarea asta excesiva. Si caruia, daca ma-ntrebati pe mine, nu-i trebuie nici macar mancare ca sa se imprieteneasca la catarama cu noi. Dar, daca vreti sa-l maritati cu ceva, retineti ca are 8g/l de zaharuri (conform site-ului sus-citat). Carnuri rosii cu dulceturi (dupa moda nemteasca) sau chiar niscaiva deserturi pe baza de ciocolata (neagra, totusi!) ar cam fi primele sugestii care-mi trec acum prin cap.
Ca sa fie clar: eleganta si moliciunea definesc acest vin, lucru evident inca de la prima adulmecare (acolo unde, sigur, gasim o frumoasa simfonie de fructe rosii, ne place, o notam si trecem mai departe). Gustul e plin, rotund, cu o aciditate suficienta ca sa imprime prospetime si niste tanini, inca nerotunjiti pe deplin (hai, ca-i tanar) ce confera o textura mai curand de plus decat de catifea. E foarte bun acum? Da! Il mai pastram? Iarasi da, chiar cred ca merita. Altiminteri, orice carnuri rosii (de la rata si miel incolo), mai ales daca-s mai zdravan condimentate, se vor bucura cu siguranta de asocierea cu al nostru Rosso.
Sa fim bine intelesi, nu asteptati de la mine, de data asta, descriptori clasici. Da, am am plecat dupa ei, i-am cautat, dar am gasit un vin rotund, cald, chiar unduios si sagalnic, asa ca nu m-au mai interesat. Sigur, exista multe fructe rosii, destule arome de la lemn, daca vreti le puteti cauta, dar pierdeti (timpul). Mai bine gustati repetat. Și sa nu uit, e un vin care are deja 5 ani, dar cred ca va fi si mai bun peste inca 5, sau poate chiar 10. Cu ce-l asociem? Of, hai sa zic carnuri rosii, mai delicate, dar care pot fi si bine condimentate. Insa, recunosc, deja am plecat spre biblioteca. Gib Mihaescu, un pahar (hai doua-trei) de Cuvee Grandiflora? Eu zic ca merge perfect.
Vizual, e de remarcat perlajul fin, nu prea abundent, dar persistent. Olfactiv avem si coaja de paine, si fructe albe, si adieri florale. Gustul e in primul rand proaspat, dar plin si chiar rotund, cu o complexitate care-l scoate clar din zona „starter”. Sigur, taclalele cu prietenii raman oricand un prilej potrivit, dar va fi mai bine cu ceva mancare pe masa. Aperitive, evident, dar si alte preparate simple si usoare, pe baza de branzeturi, peste, fructe de mare ori carnuri albe vor fi mai mult decat binevenite.