Marius Cristian
După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Marius Cristian
-
SOLOS DE GRANITO 2023-Aveleda
Nu rareori, când auzi de Vinho Verde, zici: „Iaca, joc și eu un fotbal cu băieții, numai bine prinde dup-aia o sticlă-două de căciulă”. Așa că mă grăbesc să-i dezamăgesc pe sportivii însetați, nu, acest exemplar de la Aveleda nu se potrivește nicidecum profilului mai sus narat. E chiar vin, ba încă unul foarte bun, îngrijit lucrat, cu batonaj, maturat cu grijă (Vinho Verde de doi ani?), alea-alea. Aciditatea specifică e perfect balansată de o onctuozitate delicioasă și neașteptată, nu prospețimea e prima care sare-n ochi (mă rog, în papilă), ci finețea și eleganța. În fine, una peste alta, un vin foarte plăcut, un alb de care ne putem bucura, fără probleme, și-n acest prag de iarnă. Ba chiar, că veni vorba, tare l-aș vedea în deschidere pe-o masă de Sărbători, fie ea cât de simandicoasă.
-
GRAND BLANC DE SANNES 2021-Chateau de Sannes
Arome florale, vegetale, citrice și adieri dinspre niște fructe albe. Gustul e destul de plin, proaspăt și onctuos. Citricele (grapefruit) revin în postgust, alături de niște aluzii minerale, și îmbie la o îmbucătură. O bucățică de brânză maturată mi-a venit prima oară în minte, dar cam orice preparate estivale (deci lejere) se vor bucura la întâlnirea cu ineditul cupaj de Ugni Blanc, Vermentino și Grenache Blanc.
-
IL DOGE GAVI 2023-Broglia
Olfactiv suntem întâmpinați de arome citrice, urmate de fructe albe, însoțite de note florale și vegetale. Corpul e suplu, iar gustul vine perfect în prelungire. Mai pe scurt? Proaspăt și reconfortant. Așa că, probabil ați dedus deja din ce am scris până aici, e vorba de un vin perfect pentru aperitive (nu doar mediteraneene!). Dar sigur va merge uns și la o tacla cu prietenii, pe o terasă.
-
CUBARDI PRIMITIVO 2023-Schola Sarmenti
Aromele ca aromele (fructe roșii bine coapte, ba chiar discret gemoase, tutun, un pic de piele, în fine, ați prins ideea), însă gustul e absolut memorabil. Catifea în formă lichidă, nu alta. Și da, plină de aceleași adieri identificate olfactiv. Postgustul, complex și (foarte) lung, vine perfect în prelungire, dar nu prea cheamă a doua gură, fiindcă vorbim, totuși, de 15% vol. alcool. Așadar mâncare: cărnuri roșii, chiar un pic picante. Sau, de ce nu, poate e timpul să încercați asocierea cu ciocolată neagră.
-
MASSO ANTICO PRIMITIVO SALENTO 2024-Masso Antico
Olfactiv suntem întâmpinați de fructe roșii bine coapte, niscaiva condimente și o adiere de cerneală. Gustul e plin, taninii dau o astringență plăcută, avem o anumită moliciune, bașca niște senzații dulcege. Dar, recunosc, preferatul meu a fost postgustul, cu fructe roșii și ciocolată, foarte lung și tare plăcut. Cu ce-l însoțim? Contraeticheta ne propune fripturi la grătar. Nu zic neapărat că nu-i cea mai bună soluție, dar v-aș propune să-l asociați cu cărnuri roșii bine înnăbușite, bălăcindu-se în sosuri ce pot fi chiar destul de picante.
-
CALECARA PRIMITIVO PUGLIA 2022-Calecara
Jucăuș și elegant în același timp, Primitivo din pahar vine olfactiv cu un ansamblu de fructe roșii și negre, vișinele și cireșele (negre!) impunându-se în rol de soliste. La fel și în gustul mătăsos, proaspăt și cam chemător de o a doua gură. Moliciunea și senzațiile dulci l-ar cam trimite, cu predilecție, către cărnurile roșii mai picante, dar să știți că este unul din acele vinuri alături de care merită încercată o pătrățică de ciocolată neagră. Și o sugestie: serviți-l un pic mai rece decât ar cere canoanele: prospețimea n-are decât de câștigat, iar alcoolul (13,5%) sigur nu apucă să-și ia nasul la purtare.
-
CAVA CASTELL D'OR-Castell D'or
Pai sa notam mai intai ca avem in pahar un perlaj fin, intens si persistent. Olfactiv e destul de discreta, cu arome mai curand dinspre fructe albe (mere, pere si ceva mai multe piersici), dar exista si o nota de coaja de paine, si cateva adieri florale. Gustul e lejer, racoritor, iar vinul umple bine gura. Mai adaugati dumneavoastra si un grozav efect racoritor, sprijinit pe un „duca-s-ar pe gat” de exceptie si veti ajunge, probabil, la concluzia ca, pe vremurile astea calduroase, o singura sticla e sigur insuficienta.
-
LE ANFORE 2024-Masso Antico
Mai intai si mai intai, simt nevoia sa va spun ca, in totala opozitie cu agresivitatea marketingului, vinul din pahar e chiar elegant si prietenos. Asa ca, trecand gratios peste amfore, primele adieri olfactive vin dinspre lemn (stejar francez si american, aflam de pe site-ul producatorului). Care adieri, din fericire, dispar destul de repede, facand loc fructelor rosii bine coapte, chiar cu discrete aluzii gemoase. Gustul e suplu, lejer, rotund, cu tanini aproape perfect slefuiti si care nu deranjeaza senzatia predominanta de catifea. Una peste alta, un vin chiar bun, care n-avea nevoie de prezentarea asta excesiva. Si caruia, daca ma-ntrebati pe mine, nu-i trebuie nici macar mancare ca sa se imprieteneasca la catarama cu noi. Dar, daca vreti sa-l maritati cu ceva, retineti ca are 8g/l de zaharuri (conform site-ului sus-citat). Carnuri rosii cu dulceturi (dupa moda nemteasca) sau chiar niscaiva deserturi pe baza de ciocolata (neagra, totusi!) ar cam fi primele sugestii care-mi trec acum prin cap.
-
CUVEE GRANDIFLORA 2020-Crama Avincis
Sa fim bine intelesi, nu asteptati de la mine, de data asta, descriptori clasici. Da, am am plecat dupa ei, i-am cautat, dar am gasit un vin rotund, cald, chiar unduios si sagalnic, asa ca nu m-au mai interesat. Sigur, exista multe fructe rosii, destule arome de la lemn, daca vreti le puteti cauta, dar pierdeti (timpul). Mai bine gustati repetat. Și sa nu uit, e un vin care are deja 5 ani, dar cred ca va fi si mai bun peste inca 5, sau poate chiar 10. Cu ce-l asociem? Of, hai sa zic carnuri rosii, mai delicate, dar care pot fi si bine condimentate. Insa, recunosc, deja am plecat spre biblioteca. Gib Mihaescu, un pahar (hai doua-trei) de Cuvee Grandiflora? Eu zic ca merge perfect.
-
LE CONTESSE PROSECCO BRUT-Le Contesse
Vizual, e de remarcat perlajul fin, nu prea abundent, dar persistent. Olfactiv avem si coaja de paine, si fructe albe, si adieri florale. Gustul e in primul rand proaspat, dar plin si chiar rotund, cu o complexitate care-l scoate clar din zona „starter”. Sigur, taclalele cu prietenii raman oricand un prilej potrivit, dar va fi mai bine cu ceva mancare pe masa. Aperitive, evident, dar si alte preparate simple si usoare, pe baza de branzeturi, peste, fructe de mare ori carnuri albe vor fi mai mult decat binevenite.
-
CIELO PROSECCO ROSE MILLESIMATO 2024-Cielo e Terra
Un spumant simpatic şi foc de voios, plin de fructe roşii (căpşunele sunt soliste), de la adulmecare şi până în postgust. Proaspăt, un pic crocant, e, dacă vreţi, versiunea cu bule (multe!) a rosé-ului prietenos, de terasă, ce poate fi asociat mai ales cu voia bună. Şi, eventual, cu niscaiva salate estivale ori chiar cu deserturi răcoritoare pe bază de, aţi ghicit!, căpşune.
-
SFINTII CONSTANTIN SI ELENA 2018-Crama Oprisor
N-o spun pentru prima oara (asadar scuze ca ma repet!), vinurile din gama Cupola Sanctis reprezinta un pic mai mult decat un simplu cadou pentru, in cazul de fata, Costica ori Lenuta. In sticlele astea gasim niste vinuri foarte frumos lucrate, cu raza mare de actiune, de care ar fi pacat sa ne amintim doar in zilele onomastice. Fructe rosii in deplina armonie, prospetime, dar si catifelare, basca „duca-s-ar pe gat” (dar grija mare, are totusi 14% vol.alc.). Ce mai, un vin rosu absolut reusit, pe care n-are rost sa-l bem doar pentru ca data din calendar ne obliga. Iar editia 2018 vine cu o aciditate un pic mai pronuntata si niste tanini mai proeminenti, care ma duc cu gandul, poate mai mult decat altadata, c-ar fi cumva pacat sa nu profitam de dopul zdravan cu care este dotata sticla. Adica da, zic c-ar fi si niscaiva potential de invechire. Sigur, dam pe gat o sticla pentru Costel, alta pentru Nuti, dar ne putem gandi si la o degustare un pic mai atenta. Poate maine, sau peste un an, ori peste cinci...