Dan Micuda
Blogger de vin. Şi atât. Singura diferenţă probabil faţă de alţi pasionaţi de vin este că, pe lângă faptul că îmi place subiectul respectiv în ansamblul său, am timp să şi scriu pe marginea lui. Unii zic că scriu bine, alţii nu, părerile sunt împărţite. Ca la vin. Cert este că de aici au pornit o serie de evenimente şi întâmplări în care m-am lăsat luat de val. Scriu despre vin de aproximativ cinci ani şi parcă ar fi ieri când m-am apucat. Da, am WSET Level 3, dar am băut probabil mii de vinuri, dar asta contează mai puţin faţă de pasiunea pentru subiect care m-a făcut întotdeauna să merg mai departe, să descopăr. Şi dacă ar fi să enunţ cel mai important lucru pe care l-am învăţat în toţi aceşti ani este că vinul comportă o importantă latura personală. Un review, o părere, o senzaţie, o degustare sunt doar clipe încremenite în timp, trecute printr-un filtru personal. Cu genul acesta de clipe şi senzaţii o să vă confruntaţi când o să-mi citiţi părerile despre un vin sau altul. Dar repet, cel mai important este să reţineţi că vinul este o chestie extrem de personală la care obiectivitatea se opreşte, conştient sau inconştient, la un anumit punct. Nimeni şi nimic nu vă va indica cu exactitate vinul/vinurile care să vor plăcea. Trebuie să îl (le) descoperiţi singuri. Şi, paradoxal, această selecţie de preferinţe personale va fi, ca şi voi, într-o permanentă schimbare. Ideal ar fi să vă potriviţi la gusturi şi păreri cu altcineva. Aşa călătoria vă va fi mai frumoasă. Pentru că vinul, în afară de calităţile intrinseci, până la urmă asta înseamnă şi acesta este farmecul său pentru mine: o permanentă aventură într-un univers mutant şi în continuă schimbare, a cărui paradigmă se schimbă de la an la an şi de la producător la producător. Sau de la băutor la băutor. Scuze, pasionat am vrut să spun…
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Dan Micuda
-
PRIMITIVO DI MANDURIA SESSANTANNI 2019-San Marzano
Fruct! Fruct peste tot si in toate declinatiile! Asta face cel mai bine Primitivo la el acasa si mai ales cand este din vii vechi cum este cel de fata. Crama de traditie din calcaiul Cizmei, San Marzano ne aduce in prim plan prin vinul sau de top, Sessantanni (adica viile cele mai tinere au 60 de ani) capacitatea impresionanta a soiului de a depozita soarele Pugliei in boabe de struguri. Efluviile de fructe in declinatii, prezentari si intensitati din cele mai diverse inunda toate simturile si risca sa le copleseasca. Un vin impunator, incarcat de fruct pana la limita excesului si sprijinandu-se pe o structura de tanini ascunsa in faldurile de fruct pe care doar viile vechi o pot da. Postgust lung, dulceag, complex si evolutiv. Multi l-ar numi un vin clasic de meditatie, de savurat in continuarea unei mese copioase pe care fara indoiala o poate sustine fara probleme. Depinde insa (si) la ce meditezi...
-
CREMANT DE BOURGOGNE PATRIARCHE BRUT-Patriarche Pere&Fils
Nas proaspat, cu impresii autolitice si aluzii din categoria citricelor si merelor coapte. Gustativ evolueaza in acelasi spectru aromatic rotunjit de un dozaj bine ...dozat. Mousse neagresiv, rotund, postgust mediu continuand impresiile de pe palatin. Un vin curat, bine realizat, dovada ca si in Hexagon nu trebuie sa dai o avere pe un spumant bun.
-
SOARE 2001 MAGNUM-Vinarte
Este o idee buna a sarbatori Zina Nationala cu un vin romanesc. Dar ce vin? Din puzderia de etichete existente pe piata doar timpul poate cerne in mod obiectiv adevarata valoare. Conform celebrului dicton multi chemati, putini alesi asa este si cu potentialul de invechire al vinului autohton: multe vinuri “premium” mi-au trecut prin pahar, putine (cateva?) au trecut si testul timpului. Eticheta de fata este una care a facut istorie la noi alaturi de fratele Matei proaspat desprins din grup. Si inca face, neincetand sa ma surprinda. Soare 1999 este, impotriva oricarei incercari de “educated guess” a subsemnatului, alive and kicking. Si ca sa continui parabola, daca “white men can’t jump” asa si vinul romanesc nu prea are, in general, veleitati de invechire. Cu cateva exceptii notabile care dau sarea si piperul; iar cea de fata este una dintre cele mai evidente. La 20 de ani Soare inca mai tine lejer vreo 5 ani fara probleme. Culoarea este de un rosu granat; nasul este complex, evolutiv, o imbinare de note tertiare initial, cu frunze vestede, menta uscata si ciuperci care se deschide treptat spre fruct rosu copt. Echilibrul, integrarea si eleganta pe care le afiseaza in evolutie sunt numai rezultatul combinatiei perfecte dintre timp si un vin bun, facut sa invecheasca, in timp ce postgustul lung indeamna la reverie. Daca ati fost vreodata nostagici cand ati baut un Bordeaux vechi bun sau daca doar vreti sa vedeti cum arata etalonul autohton de Cabernet Sauvignon ajuns la maturitate, acum aveti ocazia. Chapeau! Si la mai multe!
-
SOARE 2001 - 6 LITRI-Vinarte
Este o idee buna a sarbatori Zina Nationala cu un vin romanesc. Dar ce vin? Din puzderia de etichete existente pe piata doar timpul poate cerne in mod obiectiv adevarata valoare. Conform celebrului dicton multi chemati, putini alesi asa este si cu potentialul de invechire al vinului autohton: multe vinuri “premium” mi-au trecut prin pahar, putine (cateva?) au trecut si testul timpului. Eticheta de fata este una care a facut istorie la noi alaturi de fratele Matei proaspat desprins din grup. Si inca face, neincetand sa ma surprinda. Soare 1999 este, impotriva oricarei incercari de “educated guess” a subsemnatului, alive and kicking. Si ca sa continui parabola, daca “white men can’t jump” asa si vinul romanesc nu prea are, in general, veleitati de invechire. Cu cateva exceptii notabile care dau sarea si piperul; iar cea de fata este una dintre cele mai evidente. La 20 de ani Soare inca mai tine lejer vreo 5 ani fara probleme. Culoarea este de un rosu granat; nasul este complex, evolutiv, o imbinare de note tertiare initial, cu frunze vestede, menta uscata si ciuperci care se deschide treptat spre fruct rosu copt. Echilibrul, integrarea si eleganta pe care le afiseaza in evolutie sunt numai rezultatul combinatiei perfecte dintre timp si un vin bun, facut sa invecheasca, in timp ce postgustul lung indeamna la reverie. Daca ati fost vreodata nostagici cand ati baut un Bordeaux vechi bun sau daca doar vreti sa vedeti cum arata etalonul autohton de Cabernet Sauvignon ajuns la maturitate, acum aveti ocazia. Chapeau! Si la mai multe!
-
SOARE 2000 MAGNUM-Vinarte
Este o idee buna a sarbatori Zina Nationala cu un vin romanesc. Dar ce vin? Din puzderia de etichete existente pe piata doar timpul poate cerne in mod obiectiv adevarata valoare. Conform celebrului dicton multi chemati, putini alesi asa este si cu potentialul de invechire al vinului autohton: multe vinuri “premium” mi-au trecut prin pahar, putine (cateva?) au trecut si testul timpului. Eticheta de fata este una care a facut istorie la noi alaturi de fratele Matei proaspat desprins din grup. Si inca face, neincetand sa ma surprinda. Soare 1999 este, impotriva oricarei incercari de “educated guess” a subsemnatului, alive and kicking. Si ca sa continui parabola, daca “white men can’t jump” asa si vinul romanesc nu prea are, in general, veleitati de invechire. Cu cateva exceptii notabile care dau sarea si piperul; iar cea de fata este una dintre cele mai evidente. La 20 de ani Soare inca mai tine lejer vreo 5 ani fara probleme. Culoarea este de un rosu granat; nasul este complex, evolutiv, o imbinare de note tertiare initial, cu frunze vestede, menta uscata si ciuperci care se deschide treptat spre fruct rosu copt. Echilibrul, integrarea si eleganta pe care le afiseaza in evolutie sunt numai rezultatul combinatiei perfecte dintre timp si un vin bun, facut sa invecheasca, in timp ce postgustul lung indeamna la reverie. Daca ati fost vreodata nostagici cand ati baut un Bordeaux vechi bun sau daca doar vreti sa vedeti cum arata etalonul autohton de Cabernet Sauvignon ajuns la maturitate, acum aveti ocazia. Chapeau! Si la mai multe!
-
SOARE 2000 - 6 LITRI-Vinarte
Este o idee buna a sarbatori Zina Nationala cu un vin romanesc. Dar ce vin? Din puzderia de etichete existente pe piata doar timpul poate cerne in mod obiectiv adevarata valoare. Conform celebrului dicton multi chemati, putini alesi asa este si cu potentialul de invechire al vinului autohton: multe vinuri “premium” mi-au trecut prin pahar, putine (cateva?) au trecut si testul timpului. Eticheta de fata este una care a facut istorie la noi alaturi de fratele Matei proaspat desprins din grup. Si inca face, neincetand sa ma surprinda. Soare 1999 este, impotriva oricarei incercari de “educated guess” a subsemnatului, alive and kicking. Si ca sa continui parabola, daca “white men can’t jump” asa si vinul romanesc nu prea are, in general, veleitati de invechire. Cu cateva exceptii notabile care dau sarea si piperul; iar cea de fata este una dintre cele mai evidente. La 20 de ani Soare inca mai tine lejer vreo 5 ani fara probleme. Culoarea este de un rosu granat; nasul este complex, evolutiv, o imbinare de note tertiare initial, cu frunze vestede, menta uscata si ciuperci care se deschide treptat spre fruct rosu copt. Echilibrul, integrarea si eleganta pe care le afiseaza in evolutie sunt numai rezultatul combinatiei perfecte dintre timp si un vin bun, facut sa invecheasca, in timp ce postgustul lung indeamna la reverie. Daca ati fost vreodata nostagici cand ati baut un Bordeaux vechi bun sau daca doar vreti sa vedeti cum arata etalonul autohton de Cabernet Sauvignon ajuns la maturitate, acum aveti ocazia. Chapeau! Si la mai multe!
-
CUVEE AMELIE 2024-Crama Avincis
Desi produs dintr-un soi eminamente aromat Cuvee Amelie de la Avincis nu duce lipsa de eleganta si finete. Ba din contra, acestea sunt placut surprinzatoare, mai ales combinate cu forta aromatica a Tamaioasei. Notele dulci, de strugure parguit, miere si fructe exotice coapte sunt competent echilibrate de o aciditate expresiva care ridica vinul si ii confera cursivitate si prospetime pe final. Un vin de desert clasic, bine realizat. Un companion perfect al zaharicalelor si dulcegariilor de la finalul mesei. Sau un desert in sine.